Intampinarea Domnului. Semnificatii si obiceiuri pentru spor si sanatate

by Sfatul Parintilor | 01/02/2023 18:09

Intampinarea Domnului este o sarbatoare importanta in Calendarul ortodox. Ea este praznuita la 40 de zile de la Nastere Domnului (Craciun), la 2 febarurie in fiecare an.

Intampinarea Domnului. Semnificatii

Semnificatia pentru Intampinarea Domnului este implinirea Legii ce prevedea ca orice intai nascut de parte barbateasca sa fie dus la Templu unde sa fie afierosit lui Dumnezeu, in a 40-a zi de la nastere. In acest moment se facea si curatnirea mamei. Astfel, Mantuitorul a fost dus si el la Templu de catre Fecioara Maria si dreptul Iosif. Ei au fost intampinati de dreptul Simeon si prorocita Ana.

Potrivit Traditiei, dreptul Simeon a facut parte din traducatorii Pentateuhului din limba ebraica in greaca. In momentul in care a ajuns la textul „Iata Fecioara va lua in pantece si va naste fiu“, a inlocuit termenul „fecioara” cu „femeie”.

Pentru necredinta sa, Dumnezeu i-a fagaduit ca nu o sa moara pana nu va vedea pe Mesia nascut din Fecioara (Luca 2, 25-26).

Simeon, om al rugaciunii, reprezinta asteptarea implinirii profetiilor. In momentul in care acesta Il ia in brate pe Hristos, rosteste: „Acum slobozeste (elibereaza) pe robul Tau, Stapane, dupa cuvantul Tau, in pace, ca vazura ochi mei mantuirea Ta, pe care ai gatit-o inaintea fetei tuturor popoarelor, lumina spre descoperirea neamurilor si slava poporului Tau, Israel“ (Luca 2, 29-32).

Simeon cere a fi eliberat nu pentru ca era plictisit sau obosit, ci pentru ca era implinit. Din cantarile specifice acestei sarbatori aflam ca el pleaca spre a vesti si mortilor ca Fiul lui Dumnezeu S-a intrupat.

Prorocita Ana simbolizeaza Legea si Proorocii, cele care se vor implini in persoana lui Hristos.

Intampinarea Domnului. Date istorice

Sarbatoarea Intampinarii Domnului a fost introdusa la Roma de papa Gelasiu in anul 494. Astfel, a fost inlocuita stravechea sarbatoare pagana a Lupercaliilor, de la inceputul lui februarie. Atunci aveau loc si procesiuni in jurul orasului cu faclii aprinse, in onoarea zeului Pan, supranumit si Lupercus. Acesta era ucigatorul lupilor sau ocrotitorul turmelor impotriva lupilor.

In Rasarit aceasta sarbatoare s-a introdus in penultimul an al domniei imparatului Justin I (526). Gneralizarea ei s-a facut in cursul secolului VI, incepand din anul 534, cand imparatul Justinian a schimbat data sarbatorii de la 14 februarie la 2 februarie (40 de zile socotite de la 25 decembrie, noua data a sarbatorii Nasterii Domnului).

Intampinarea Domnului. Aducerea pruncilor la biserica

Intampinarea Domnului sau aducerea Lui spre inchinare a ramas ca pilda si la noi, ca indatorire a mamelor de a aduce pruncii la biserica, la patruzeci de zile dupa nastere. Atunci se face molifta de curatirea lor si inchinarea pruncilor la sfintele icoane.

Mama care a nascut vine in biserica si in numele familiei aduce pe noul-nascut ofranda lui Dumnezeu, inchinandu-l la altar.

Preotul insemneaza cu semnul sfintei cruci pe mama si pe prunc. Apoi punand epitrahilul si mana dreapta pe capul mamei, dupa rostirea introducerii liturgice formata din binecuvantare, rugaciuni incepatoare si tropar (al zilei sau al intampinarii Domnului), citeste cele cinci molifte din Aghiazmatar.

Mama si pruncul inchipuie in acest moment pe Maica Domnului cu Iisus in brate in templul din Ierusalim.

In rugaciunile rostite de preot se aminteste despre implinirea zilelor „curatirii” femeii lauze, fapt pentru care se cere dezlegare. Dar se face si cuvenita referire la impartasirea mamei cu Sfintele Taine.

In ce priveste pruncul, preotul se roaga ca Dumnezeu sa-l creasca, sa-l binecuvinteze si sa-l sfinteasca, randuindu-i dupa aceasta pregatire luminarea botezului. Despre Mantuitorul adus de Maica Domnului la templu ne spune Sfanta Evanghelie ca a fost purtat in brate de catre dreptul Simeon (cf. Luca II, 28). Prin analogie cu cele petrecute in Ierusalim in aceste clipe, se savarseste intreaga procesiune a intrarii in biserica, pana la asezarea pruncului in fata usilor imparatesti.

Rostind formula de imbisericire, preotul ia pruncul din fata usilor si intra cu el in biserica, zicand mai departe: „Intra-voi in casa Ta, inchina-ma-voi in biserica Ta cea sfanta !”.

Cu aceste cuvinte, pruncul este primit intre alesii lui Dumnezeu, in calitate de catehumen. In interiorul naosului, preotul iarasi rosteste: In mijlocul bisericii Te voi lauda!”, amintind astfel de prezenta cetelor ingeresti. In cele din urma, apropiind pruncul de altar si inchinandu-l la icoanele imparatesti, preotul arata ca acesta a dobandit dreptul de a fi primit in el, in sensul de a deveni pe viitor „jertfa vie, sfanta, bine placuta lui Dumnezeu” (Rom. XII, 1).

Pruncul de parte barbateasca se introduce spre inchinare si in interiorul sfantului altar. Ritul imbisericirii se incheie cu imnul eshatologic al dreptului Simeon: „Acum slobozeste pe robul Tau, Stapane…”. Preotul asaza pruncul jos pe solee, in fata usilor imparatesti, de unde este luat de catre mama dupa ce aceasta a facut trei inchinaciuni.

Citeste mai multe despre Intampinarea Domnului pe CrestinOrtodox.ro

Intampinarea Domnului. Obiceiuri pentru spor si sanatate

In credinta populara ziua de 2 februarie este cunoscuta sub denumirea de Ziua Ursului. Copiii erau unsi cu grasime de urs. Se credea ca puterea acestui animal era transferata asupra copiilor. Bolnavii de „sperietoare” erau tratati in aceasta zi prin afumare cu par de urs.

Se spunea, de asemenea, ca daca in aceasta zi este soare, ursul iese din barlog si, vazandu-si umbra, se sperie si se retrage. El prevestea astfel, prelungirea iernii cu inca 6 saptamani. Dimpotriva, daca in aceasta zi cerul este innorat, ursul nu-si poate vedea umbra si ramane afara. Ceea ce insemna slabirea frigului si apropierea primaverii.

Pentru spor si sanatate, in aceasta zi de sarbatoare, credinciosii cinstesc icoana Maicii Domnului numita „Imblanzirea inimilor impietrite” sau „Profetia lui Simeon”.

In ziua praznicului, este bine ca mamele ai caror copii sunt bolnavi sa daruiasca lucruri de imbracaminte copiilor saraci. Practicarea acest ritual aduce bucurii si alunga boala din familiile generoase.

Un vechi obicei care se practica in ziua de Intampinarea Domnului este “Tarcolitul viilor” (care urmeaza dupa ce horticultorii sarbatoresc, la 1 februarie, „Arezanul viilor”). Capul familiei are datoria de a trece pe la vie in dimineata acestei zile, cu un fel de caltabos – numit ”bundarete”, ce simbolizeaza prosperitatea si abundenta – si o sticla de vin in traista.

Astfel “echipat”, el va va ocoli via de trei ori. Va pune in fiecare colt al podgoriei o bucata de caltabos. Dupa care va taia o coarda de vita pe care o va unge cu funingine si va bea o gura de vin. La finalul ritualului, dupa ce toate acestea au fost indeplinite. Va rosti o formula magica: “Doamne, sa-mi faci strugurii cat bundaretele de mari!”. Apoi va planta in gradina casei coardele taiate pentru a simboliza ”norocul viei”.

Se mai spune despre ziua Intampinarea Domnului ca este una cu multe ceasuri rele. Iar cine se naste sau cine face nunta in aceasta zi va avea parte numai de necazuri si nu-i va merge bine

De asemenea, de Intampinarea Domnului, sau Stretenia sau Ziua Ursului, se mai spune ca „se stramba partia”, adica incep sa se topeasca zapezile.

Foto Intampinarea Domnului[1]

Endnotes:
  1. Foto Intampinarea Domnului: https://doxologia.ro/intampinarea-domnului

Source URL: https://sfatulparintilor.ro/familie-parinti/actualitate/intampinarea-domnului-semnificatii-si-obiceiuri-pentru-spor-si-sanatate/