În fiecare an, pe 24 iunie, românii marchează sărbătoarea Sânzienelor. Noaptea ce precede această zi se crede că este magică – minunile sunt posibile, forțele benefice, dar și cele negative ajung la apogeu. În Moldova, creștinii ortodocși se roagă la moaștele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava. Ei speră că vor scăpa astfel de necazuri și de boli.
Numele lor vine de la Santa Diana, zeița romană a vânătorii și a pădurilor.
Alte nume atribuite sunt Frumoasele, Zânele, iar în sudul țării – Drăgaicele. Aceasta este o sărbătoare a iubirii și a fertilității.
În credința populară se zice că în noaptea de Sânziene 23/24 iunie se deschid cerurile, iar Sânzienele dansează. Este o sărbătoare a Soarelui, a dragostei și a poftei de viață.
Hora sânzienelor
Legendele spun că Sânzienele sunt niște fete foarte frumoase, care trăiesc prin păduri sau pe câmpii. Ele se prind în horă și “dau puteri” deosebite florilor și buruienilor, acestea devenind plante de leac, bune la toate bolile. În popor se crede că în noaptea Sânzienelor zânele zboară prin aer sau umblă pe pământ. Ele cântă și împart rod holdelor, femeilor căsătorite, înmulțesc păsările și animalele, tămăduiesc bolnavii, apără semănăturile de grindină.
“Du-te, Soare, vino, Lună
Sânzienele îmbună,
Să le crească floarea – floare,
Galbenă, mirositoare,
Fetele să le adune,
Să le prindă în cunune,
Să pună la pălărie,
Floare pentru cununie,
Babele să le rostească,
Până-n toamnă să nunțească.”
Dacă oamenii nu le sărbătoresc cum se cuvine, Sânzienele se supără, devenind surate bune cu înrăitele Iele sau Rusalii. Sânzienele se răzbună pe femeile care nu țin sărbătoarea de pe 24 iunie, pocindu-le gura. Nici bărbații nu scapă ușor. Pe cei care au jurat strâmb vreodată sau au făcut alt rău, îi așteaptă pedepse îngrozitoare, despre Sânziene știindu-se că sunt mari iubitoare de dreptate.
Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul. Ce rugaciuni puternice sa spui azi!
Potrivit tradițiilor, fetele mari culeg de pe câmp flori de sânziene și împletesc cununi.
Apoi aruncă peste case coronițele. Dacă se lovesc sau se agață de horn, vestesc o cununie apropiată. În zorii zilei flăcăii se adună în cete și străbat satele, cu flori de sânziene la pălării. Se alege “Drăgaica”. Este propusă una dintr-un grup de șapte fete. Ea trebuie să fie cea mai frumoasă, cea mai cuminte și cea mai bună dintre fetele satului. Va fi împodobită cu spice de grâu. Celelalte tinere se îmbracă în alb. Astfel format, alaiul Drăgaicei pornește prin sat și pe ogoare. La răscruci fetele fac o horă și cântă voioase. Adesea “Drăgaicele” sunt confundate cu “Sânzienele”. După unii specialiști, sărbătoarea Sânzienelor își are originea într-un cult geto-dacic străvechi al Soarelui. Aceste personaje au fost adesea reprezentate de traci înlănțuite într-o horă care se învârtește amețitor.
Scăldatul în rouă
Roua din noaptea de Sânziene are tainice virtuți; în multe părți ale lumii se crede că dacă te stropești cu ea pe trup, acesta va deveni frumos și suplu, iar dacă te speli cu ea pe față, vei fi chipeș și mândru. Dacă roua se adună pe frunze de sânziene și o culegi dimineața, ea va îndepărta de mâna care a atins-o artroza și durerile osoase. Orice obiect impregnat cu prețioasa “Apă de Stele” devine un talisman: este de ajuns să-l lași în seara de dinainte și să-l iei dimineața, înainte de a-l vedea Soarele.
Noaptea Sânzienelor,
Între cer și pământ…
Iubite de Lună și vânt,
Plutesc peste plaiuri…
Alaiuri de zâne cântând.
Cunune-mpletesc…
…din razele Lunii,
Din florile-alese
Proaspăt culese…
Din roua de seară…
Cunune-mpletite.
Soarele și Luna…de-or purta cununa…
Fi-vor numai Una
Apoi…, în pădurea bătrână…
Zâne la fântână
Așază pe ape,
Iubiri arzătoare, din raze de floare.
În noaptea minunată…
Se-arată atunci…
.odată…
Din dragoste-ntrupat,
Stejarul fermecat…
Razele Lunii,
I-au despletit cununa,
Și zânele-i țes
Din lumină-aleasă.
La rădăcina lui te-aștept,
Zburător purtat de vise.
În miez de noapte un sărut,
Pe buze îți voi pune.
În brațe să mă ții…
În ochii-ți să mă pierd…
…până-n zori de zi…
Și zâne să ne cânte,
Pe aripi să ne poarte,
De mână să ne ținem,
Iubind în miez de noapte,
În noaptea fermecată.
Drăgaica – Sânziene. Alte obiceiuri
Sărbătoarea Sânzienelor mai este cunoscută în popor și sub denumirea de Amuțitul Cucului. Se crede că dacă cucul încetează să cânte înainte de Sânziene, înseamnă că vara va fi secetoasă.
Pentru a fi sănătoși și a avea spor în muncă, în acest moment de început al secerișului, oamenii se încingeau peste șale cu tulpini de cicoare.
Pentru alungarea spiritelor malefice se aprindeau focuri în care se aruncau substanțe puternic mirositoare, se buciuma și se striga în jurul focurilor.
În unele sate din sud-vestul Bucovinei, putea fi întâlnit, cu ani în urmă, obiceiul „boului înstruțat”. În cadrul ceremonialului, masca taurină murea și renăștea simbolic la acest început de timp calendaristic.
Pentru pomenirea morților se fac pomeni îmbelșugate și se pun flori mirositoare pe morminte.
De Sânziene au loc bâlciuri. Acestea erau în trecut un bun prilej pentru întâlnirea tinerilor în vederea căsătoriei. Printre cele mai renumite târguri se numără cele de la Buzău, Focșani, Câmpulung Muscel, Buda, din județul Vrancea, Ipătești, județul Olt, Pitești, Cărbunești, județul Olt, Giurgeni, județul Ialomița, Broșteni, județul Mehedinți) și, cel mai cunoscut, Târgul de Fete de pe Muntele Găina.
Sub aspect religios, în ziua de 24 iunie, în Bucovina se sărbătorește cu mare fast Aducerea moaștelor Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava. Acum, ca și altădată, în această zi se adună mii de pelerini pentru a participa la ceremonia scoaterii moaștelor Sfântului Ioan.
(Sursa Naturadivina.com si Crestinorodox.ro)
foto: Depositphotos.com