Vaccinul BCG, un pericol pentru copii? - Sfatulparintilor.ro
Ultimele

Vaccinul BCG, un pericol pentru copii?

Sfatulparintilor » Bebeluși » Îngrijire bebelusi » Vaccinul BCG, un pericol pentru copii?
vaccinare bcg - sfatulparintilor.ro - pixabay_com - vaccination-67477_1920

Vaccinul antituberculos BCG (Bacilul Calmette-Guérin, dupa numele inventatorilor lui) a fost fabricat plecand de la o cultura de bacili Mycobacterium tuberculosis bovis, intrand in categoria „vaccin viu atenuat”. Se afirma ca acesta permite obtinerea unei imunitati durabile fata de tuberculoza. BCG mai este utilizat si ca imunostimulator in anumite boli maligne (leucemie sau cancer de vezica). Istoria acestui vaccin incepe in anul 1908, cand bacteriologul Albert Calmette si veterinarul Camille Guérin incep sa lucreze la obtinerea lui, pornind de la un tip de Mycobacterium bovis patogen, izolat dintr-o leziune de mastita tuberculoasa a unei vaci. Prin reinjectari pe animale la fiecare 3 saptamani, timp de 13 ani, ei au ajuns la concluzia ca bacilul isi pierde virulenta, pastrandu-si insa capacitatea imunogena.

Vaccinul antituberculos cu bacil tuberculos bovin atenuat a fost folosit pe oameni pentru prima data in anul 1921, dupa care s-a practicat rapid pe scara larga. In 1930 s-a produs un accident teribil la Lübeck, cand 72 din cei 251 de copii vaccinati au murit de tuberculoza. Explicatia data publicului a fost aceea ca copiii au fost vaccinati cu un lot de vaccin BCG contaminat accidental in laborator cu bacili tuberculosi virulenti. Lui Calmette i s-a intentat un proces, vaccinul lui fiind incriminat. Totusi, in final, Curtea a admis ca decesele au survenit in urma unei greseli „comise de necunoscuti” (spitalul a distrus toate flacoanele ramase nefolosite, astfel incat, la proces nu s-a putut veni cu nicio proba). Instanta a stabilit ca fost vorba de o eroare umana si nimic mai mult, iar vaccinul BCG a fost reabilitat.

Ulterior, din cauza controverselor si a efectelor secundare ale BCG, s-a incercat producerea unui nou vaccin impotriva tuberculozei, folosind ADN recombinat (fragmente foarte apropiate de ADN nativ sau chiar micobacterii atenuate), dar la testarea pe animale, rezultatele s-au dovedit negative. In prezent, vaccinul nu mai este obligatoriu in toate tarile lumii. De pilda, in SUA nu se mai foloseste vaccinarea BCG de rutina, deoarece numarul cazurilor de tuberculoza este foarte mic, iar Romania este singura tara din Uniunea Europeana unde se mai face vaccinarea BCG la nastere! Aceasta este inclusa intre vaccinurile obligatorii, potrivit programului national de imunizare. Vaccinul se administreaza nou-nascutilor in doza unica, intradermic, in umar, de obicei in primele zile de viata, chiar in maternitate.

Primul pericol al vaccinului BCG consta in capacitatea sa de a provoca ulterior, in mod frecvent, cazuri de tuberculoza, majoritatea grave. Un alt pericol este acela ca antreneaza la sugari o forma atenuata de tuberculoza cutanata, care evolueaza timp de 6‑9 luni, si care se manifesta cu o stare subfebrila si o scadere importanta a imunitatii organismului. In tot acest timp, sugarul mai suporta si alte vaccinuri, care pot dezechilibra si mai mult sistemul lui imunitar. Este motivul pentru care, la majoritatea copiilor vaccinati cu BCG la nastere sau cat mai devreme dupa nastere, se observa o predispozitie la diverse infectii acute: rinofaringite, otite, laringite, bronsite repetate.

Reactiile adverse si complicatiile vaccinului BCG sunt listate de dr. Christa Todea-Gross in cartea sa, „Vaccinurile – preventie sau boala?”, Ed. Christiana, 2012. Gasiti cartea aici.

‑Abcese locale: apar la locul inocularii, la aproximativ 6 saptamani de la vaccinare si sunt considerate ca fiind o complicatie daca diametrul leziunii masoara peste 0,6 cm.

‑ Adenopatii: la 13 saptamani de la vaccin, se constata o inflamatie a ganglionilor regionali, care deseori se infecteaza, formand abcese.

‑ Osteite si osteomielite: inflamatia si infectia oaselor, in special a oaselor lungi, care pot aparea intre 6 luni si 4 ani de la vaccinare (in medie 12 luni).

‑ Tuberculoza: forme grave, diseminate, uneori complicate cu meningita tuberculoasa si deces.

‑ Otite purulente, soldate uneori cu surditate.

‑ Infectii frecvente ale cailor aeriene: laringite, rinofaringite, otite, bronsite.

‑ Afectiuni reumatice.

‑ Scaderea imunitatii.

‑ Deces.

Citeste continuarea: 1 2

Data articol: 25/02/2014