by Sfatul Parintilor | 25/10/2018 18:10
Ştim despre bebeluş[1]i că sunt fără păr, grăsuţi şi nu vorbesc, însă oamenii maturi sunt fascinaţi de ei şi de creierul lor. Multe persoane îşi pun întrebări despre bebeluşi[2] şi despre ce se întâmplă în creierul bebeluşilor[3].
Potrivit biologilor, dacă natura nu ar fi limitat mărimea pelvisului la femei, atunci bebeluşii s-ar naşte mult mai târziu. Iar pentru a facilita naşterea naturală, creierul bebeluşilor are un sfert din mărimea unui creier adult.
Anumiţi pediatri consideră primele 3 luni de viaţă ale bebeluşului drept cel de-al patrulea trimestru de sarcină, pentru a sublinia lipsa de abilităţi sociale ale nou-născuţilor în această etapă deşi micuţii au nevoie de ele. Spre exemplu primul zâmbet nu apare mai devreme de 10-14 săptămâni şi primul semn de ataşament începe în abia la 5 luni.
Atât timp cât există bebeluşi trebuie să existe şi părinţi. Iar creierul copilului a evoluat astfel încât să se dezvolte ca răspuns la grija părinţilor. Cortexul prefrontal al nou-născutului nu are prea mult control, aşa că efortul de a disciplina sau teama de răsfăţ nu-şi au rostul în această etapă de dezvoltare. Acum bebeluşii învaţă despre foame, singurătate, disconfort şi oboseală şi sentimentele pe care acestea le declanşează. Îngrijirea copilului poate ajuta acest proces prin răspunderea promptă la nevoile copilului. Cu toate acestea nu trebuie să credeţi că astfel îl veţi face pe cel mic să nu plângă. Indiferent ce veţi face copilul va plânge.
În momentul în care bebeluşii imită expresiile faciale ale celor care au grijă de ei, în creierul lor se generează şi emoţia aferentă. Iar acest lucru îi ajută pe micuţi să-şi construiască baza pentru înţelegerea comunicării emoţionale şi poate fi explicaţia pentru care părinţii au tendinţa de a exagera feţele vesele sau triste când se joacă cu cei mici astfel încât aceştia să-i poată imita.
La naştere, creierul unui nou-născut uman este mult de asemănător cu al primatelor şi cu al omului din Neandertal, decât va fi la maturitate.
După naştere, creierul uman se dezvoltă rapid, în primul an ajungând la aproximativ 60% din dimensiunile unui creier de adult. Până la intrarea în grădiniţă, creierul atinge dimensiunea normală, însă dezvoltarea sa va continua până la vârsta de 20 de ani. Chiar şi atunci creierul continuă să se schimbe, în bine sau în rău.
În vreme ce bebeluşii pot plânge la naştere cu intonaţiile limbii materne, noi cercetări au scos la iveală faptul că răspunsurile sociale sunt fundamentale pentru dezvoltarea abilităţilor copilului de a învăţa să vorbească. Bebeluşii împart lumea în lucruri care le răspund şi lucruri care n-o fac. Iar dacă n-o fac, nu-i învaţă nimic. Tocmai de aceea, DVD-urile sunt ineficiente în ceea ce priveşte învăţarea. Vrei să ai un copil deştept? Aruncă la gunoi CD-urile şi DVD-urile şi joacă-te cu el.
Creierul bebeluşului are mai multe conexiuni neuronale şi mai puţini neurotransmiţători inhibitori decât creierul adultului. Pe cale de consecinţă, cercetătorii sugerează că percepţia realităţii de către bebeluş este mult mai difuză decât a adultului. Cu alte cuvinte, în această făză micuţii nu ştiu încă ce este important. Dacă ar fi să facem o comparaţie, am putea asemăna percepţia bebeluşilor cu lumina unui felinar, comparativ cu percepţia adulţilor care este asemeni unei lanterne, concentrată conştient pe lucruri specifice, care ignoră detaliile nesemnificative.
Pe măsură ce copiii se maturizează, conexiunile neuronale sunt şlefuite de experienţele personale.
Source URL: https://sfatulparintilor.ro/bebelusi/sanatate-bebelusi/6-lucruri-pe-care-parintii-ar-trebui-sa-le-stie-despre-creierul-bebelusului/
Copyright ©2024 Sfatulparintilor.ro unless otherwise noted.