Adolescenți/Comportament și dezvoltare

Psiholog Miruna Stănculescu: Vrei un adolescent cu probleme? Iată ce ai de făcut

relatie mama fiica adolescenta

“Mi-e teamă că o să am un adolescent cu probleme.” Ei bine, ca să nu ne mai temem, mă gândesc să trecem în revistă ce ai de făcut pentru a obține unul. Garantat. Deși unii dintre ei pot totuși face față, dacă urmezi sfaturile de mai jos vei obține unul care îți va da bătăi de cap. În plus, aproape sigur, odată ajuns adult, îi vei face viața interesantă pentru că va avea de rezolvat probleme de relaționare cu ceilalți, o stimă de sine scăzută,și de găsit o cale de a exprima ce simte.

Primul lucru pe listă este să îl înveți să își țină emoțiile pentru el. Cum faci asta? Simplu. Ori de câte ori exprimă furie, tristețe sau temeri poți alege una dintre următoarele variante: Ia-l în derâdere (că doar, ce naiba, astea-s probleme?), sau adu-i argumente raționale prin care îi demonstrezi că problema e doar în capul lui/ei. Dacă primele două nu merg, ai alternativa finală: Supără-te, întristează-te sau teme-te mai mult decât el. Până la urmă dacă reușești să creezi o problemă mai mare decât a lui, ai putea avea șansa să faci să pară că a lui nu mai există.

 

A doua mișcare esențială este derutarea adversarului. Cum obținem asta? Simplu. Prin așteptări necomunicate și reguli flexibile. Deci, nu ai nimic mai mult de făcut decât să te asiguri că nu-i spui niciodată concret ce aștepți de la el sau ea și că, ameninți cu lucruri pe care nu le mai respecți. Asta va face posibil ca atunci când ceva nu iese bine să poți spune, onest și autentic “sunt profund dezamăgit(ă), mă așteptam să știi asta până acum” sau, dup caz “speram că dacă am tot ziscă o să te pedepsesc și nu am făcut-o, o să înțelegi singur că nu e bine ce faci”. Prin derutarea adversarului mai ai un avantaj: acela că nu trebuie să pierzi timp să te gândești ce anume aștepți de la el, și nici dacă poți să pui în practică amenințările. Adică nu mai are rost să te gândești că dacă îi spui că nu iese o lună din casă, nu poți pleca nici tu.

Următoarea atitudine pe listă este să-l tratezi ca pe un adult. Ca pe unul anume, respectiv unul care ia parte la toate problemele tale. Nu ai de făcut decât să te asiguri că faci din adolescentul tău, confidentul tău. Așa va putea afla și își va putea da cu părerea despre probleme legate de bani, de profesie sau, și mai cool, de cele legate de relația ta cu celălalt părinte sau partener. Ideea este că, dacă reușești să te prezinți în lumina unui părinte care este incapabil să-și gestioneze propria viață, ai mari șanse să se simtă responsabil sau copleșit.

La fel de eficientă este și următoarea tactică, aceea care implică atacarea celuilalt părinte. Cel mai bine este să-l ataci la propriu. Dar dacă nu te pricepi la scatoalce sau dacă deja ai divorțat, atunci e ok și să-l vorbești de rău. Și mai ales să îi spui constant “o săajungi ca ticălosul de taică-tu/nenorocita de maică-ta”. De vreme ce, vrea – nu vrea, a moștenit din ADN-ul exemplarului nereușit, ai mare șanse să fie neliniștit restul vieții lui. Alegerea celuilalt a fosta ta, dar, nu-i așa, cine nu greșește.

 

Adolescența este momentul afirmării independenței. Să profităm zic și să descurajăm atât exprimarea independenței cât și a individualității. Cel mai eficient este să te înfurii sau să plângi isteric ori de câte ori exprimă o părere diferită de a ta. Asta îi va da, aproape garantat, probleme viitoare în susținerea unui punct de vedere propriu. Adaugă și descurajarea oricărei încercări de a explora medii noi sau de a trăi experiențe noi pentru a te asigura că te poți plânge mai apoi (când împlinește 30 de ani) că nu se descurcă singur. Adaugă la pachet și amestecul hotărât în toate relațiile lui/ei. La început, poți începe modest prin a te repezi la școală ori de câte ori intră în vreun clenci cu vreun profesor sau coleg. Ulterior, poți să faci rost (din telefonul lui/ei) de datele de contact ale prietenilor,și să-i suni direct. Când nu faci nici una, nici cealaltă, îi poți vorbi de rău sau îți poți întreba repetat odrasla “tu de ce nu poți să faci ca X?”

Ultima mișcare este să îl responsabilizezi. Dar nu pentru orice, ci pentru viața ta netrăită și visele tale neîmplinite. “Mi-am sacrificat cariera pentru tine” e un început bun. Poți continua apoi obligându-l să facă medicina sau dreptul pe care crezi că le-ai fi făcut tu, dacă nu te sacrificai.

Râzi sau te-ai enervat? De ne uităm la ultima varianată, e semn că ai de făcut ordine în propria ogradă existențială. Și nu e niciodată prea târziu. Știu asta, ca psiholog și ca părinte.

 

Autor: Psiholog Miruna Stănculescu

www.mirunastanculescu.ro

 

 

 

Vizualizări: 8349
 

Cuvinte cheie: , ,