by Sfatul Parintilor | 02/10/2023 18:09
Abuzarea[1] parintilor este ceva la care multi nici nu vor sa se gandeasca. Si, totusi, exista parinti care sunt abuzati[2] de copiii lor. Jennifer, o femeie din Statele Unite, povesteste ca bataile au inceput cand baiatul ei avea 14 ani. “Pur si simplu nu am stiut cum sa reactionez. Daca oricine altcineva m-ar fi lovit, as fi chemat Politia imediat. Dar sa-mi dau propriul copil pe mana Politiei mi s-a parut ceva dincolo de puterile mele. Nu voiam sa fie arestat. Ci doar sa inceteze. Eram prea rusinata ca sa povestesc cuiva. Stiam ca altcineva ar fi actionat imediat si l-ar fi dat de gol. Situatia era intolerabila, dar, totusi, nu puteam sa fac nimic. Ma simteam captiva. Eram ca o masina fara frane!”, isi aminteste Jennifer.
Ea se petrece, de regula, la varsta adolescentei, insa au fost intalnite si cazuri in care aceste evenimente neplacute au inceput in preadolescenta.
De cele mai multe ori, persoana abuzata se simte rusinata, furioasa, terifiata si nesigura. Cine este tinta unui abuz cunoaste foarte bine sentimentele de frica. Nu stie ce sa mai zica, ce sa mai faca, de teama sa nu starneasca vulcanul. Parintele se simte paralizat, captiv, nesigur. Daca te afli intr-o situatie similara, in primul rand trebuie sa intelegi ca NU esti nici slab nici mai putin inteligent. De fapt, esti o victim a propriului copil. Si, de cele mai multe ori, parintii cu probleme acasa au o cariera de succes!
Daca propriul copil iti face rau fizic, inseamna ca vorbim de abuz. Este simplu. Daca arunca cu obiecte si unul te nimereste, vorbim de comportament abuziv. Unii parinti ignora acest comportament si le este greu sa-l catalogheze drept abuziv.
Ca sa fii sigur de raspunsul la intrebarea de mai sus, nu trebuie decat sa schimbi personajele. Si, in locul copilului tau sa pui pe altcineva. Daca vecinul tau, colegul tau ar face ce face copilul tau, ai considera actiunile lui un abuz, o agresiune?
Cateodata, situatia escaladeaza fara sa-ti dai seama. Acestea sunt semnale de avertizare ca ceva nu este in regula.
Este normal pentru un copil sa impinga limitele cat mai mult. Face parte din evolutia lui spre perioada de maturitate. Insa nu este normal sa te simti intimidat sau speriat de actiunile copilului. Poate fi vorba de niste cuvinte, de tonul vocii, chiar si de o privire mai taioasa.
Copiii pot fi rebeli. Este normal, pana la urma, doar sunt copii. Dar daca nu respecta regulile, nu se tem de consecinte, atunci e o problema. Opozitia dusa la extrem este periculoasa.
Copiii se pot infuria, mai pot arunca cu diverse obiecte prin camera. Probabil ca iti amintesti ca si tu ai facut asta la varsta lor. Pe de alta parte, daca acest tip de violenta escaladeaza, iar copilul distruge proprietatea, loveste peretii, tranteste, loveste obiecte foarte apropiate de tine, arunca obiecte care aproape te lovesc sau chiar te nimeresc, te ameninta, sa iti patrunde violent in spatiul personal, vorbim deja de comportament abuziv.
Citeste si: Psiholog Iuliana Fűlas: Abuzul emotional in educatia copiilor. Efectele amenintarilor si umilintelor profe[3]sorilor
Comportamentul abuziv nu este o etapa normala a copilariei sau adolescentei. Nu este un stadiu care “va trece”. Si, in niciun caz, nu trebuie sa-l ignori. Daca face asa ceva acasa, sigur face asa si in alta parte. Acasa, copilul invata sa interactioneze. Mai tarziu isi va abuza colegii, partenerul de viata sau oameni necunoscuti, pe strada. Copilul va trebui sa invete ca un astfel de comportament este intolerabil si va avea de suportat consecinte.
Iata ce este de facut atunci cand comportamentul copilului este abuziv.
Copilul trebuie sa stie de mic, care ii sunt limitele in ceea ce priveste comportamentul. Ce este acceptat si ce nu este tolerat, sub nicio forma, in casa. Odata setate aceste reguli si consecinte, ai grija sa te si tii de cuvant. Daca doar spui si nu iei masuri in cazul in care s-a incalcat regula, copilul va fi confuz si va ajunge sa faca exact ce nu-ti doresti.
Copilul trebuie sa stie ca, daca isi loveste sau raneste in orice fel parintele, suni la politie. Atentie, insa, daca doar ameninti si se ajunge in aceasta situatie fara sa chemi politia, ai pierdut.
Acesta este cel mai dificil pas pe care il poate face un parinte. Nu uita, insa, atunci cand nu reactionezi, exista riscul generalizarii acestui comportament. Copilul tau va deveni violent cu partenerul de viata, cu copiii sai sau cu alti membri ai comunitatii. Nu-i faci nicio favoare daca nu rezolvi aceasta problema. Dimpotriva, ii faci mai mult rau!
Abuzarea parintilor este o forma de violenta domestica. Este o chestiune serioasa, care necesita atentie si interventie imediata. Violenta domestica se caracterizeaza, din pacate, prin tacere. Oricat ar fi de greu, rupe tacerea! Vorbeste! Cere ajutor! Un psihoterapeut poate fi de ajutor. De asemenea, te poti inscrie in grupuri de suport care au trecut prin aceleasi experiente. Cu ajutor se poate depasi aceasta situatie dificila si iti poti ajuta copilul sa invete cum sa-si gestioneze emotiile.
Nu rata nici: Cum identificam relatiile cu abuz emotional? Explicatiile psihologului[4]
Sursa: empoweringparents.com
foto: pixabay.com[5]
Source URL: https://sfatulparintilor.ro/adolescenti/comportament-si-dezvoltare-adolescenti/abuzarea-parintilor-ce-e-de-facut-cand-copilul-sau-adolescentul-te-loveste/
Copyright ©2024 Sfatulparintilor.ro unless otherwise noted.