Școlari/Comportament și dezvoltare

Moartea bunicii copilului tau: Intrebari cu sau fara raspunsuri

05 noiembrie 2011, , Vizualizări: ...
sfatulparintilor.ro - Cum ii spui copilului despre moartea bunicii

Moartea unui membru drag si apropiat al familiei este un eveniment dificil de inteles si de acceptat de catre multi oameni mari, cu atat mai mult cu cat este vorba de mama: mama ta sau mama sotului tau, deci bunica copilului vostru, cea care te-a nascut si s-a implicat cu toata fiinta ei si dincolo de ea in tot ce a insemnat identitatea ta inca de mic copil si care deseori te-a ajutat si la cresterea copilului tau, deci a fost apropiata sufleteste de nepotii sai.

 

Niciodata nu suntem pregatiti sa spunem “Adio” mamei noastre, indiferent ce varsta avem sau cati ani are mama cand moare. In apropiata si iminenta intalnire dintre mama noastra si moartea sa, brusc redevenim copii, se trezeste copilul interior din noi si ne napadesc toate amintirile copilariei, cand ea ne invata sau dojenea, ne imbratisa si ne iubea, ne povatuia sau ne mobiliza. Poate ca fiecare dintre noi am avut ceva ce sa ii reprosam mamei noastre la un moment dat, asa cum si ea a avut destule sa ne spuna in dorinta ei de a ne modela oameni de omenie. Insa mama e una si cand esti in situatia inevitabila de a o pierde, sufletul ti se rupe in doua. Iar dupa ziua in care mama iti moare, sufletul iti este mai gol, mai trist si viata ce urmeaza nu va mai fi la fel, viata dincolo de plecarea Mamei. Tot ce iti raman sunt amintirile.

 

In asemenea clipe unii dintre noi stim sa ne gestionam durerea, in functie de propria imagine pe care ne-am format-o despre ce inseamna “a muri” de-a lungul vietii, in timp ce altii au o dificultate reala in a trai zilele din preajma tristului eveniment.

 

Daca pentru noi este dificila emotia aceasta, mai ales ca o traim o singura data in viata deci nu avem pic de experienta, imaginati-va ce se petrece in sufletul unui copil care a crescut alaturi de bunica sa draga iar aceasta dintr-o data a plecat la Dumnezeu.

Cand bunica moare, de cele mai multe ori este dificil pentru parinti sa stie sa isi ajute copilul sa inteleaga moartea si sa accepte pierderea, in primul rand din pricina lipsei de experienta pe acest domeniu si in al doilea rand din pricina propriilor sale dureri sufletesti greu de disimulat.

Copilul face cunostinta pe propria-i piele pentru prima oara in viata sa cu contradictia fundamentala a omenirii: a accepta ideea ca “bunica este in Rai alaturi de Dumnezeu si Iisus” in paralel cu  faptul ca o vede decedata, sau aude detalii de la inmormantare cu tot ce implica despartirea de corpul fizic de pe aceasta lume.

 

De cele mai multe ori, felul in care un copil accepta moartea unuia din bunicii sai depinde in mare masura de varsta copilului, de rolul pe care acel bunic l-a jucat in viata sa, de cauza mortii si de maniera in care adultii din jurul copilului accepta moartea respectiva.

 

 

Explicatii date copilului despre moarte

A explica copilului moartea bunicii sale implica doua aspecte. Ce este moartea la modul concret si ce se intampla cu persoana care moare.

Primul aspect este bine sa fie abordat la modul cel mai onest cu putinta – inima bunicii a devenit prea slabita ca sa mai poata respira, vedea, gandi sau merge. In cazul copiilor mai mici, sub 7-8 ani, niciun raspuns nu va fi suficient de complet dar e bine sa stiti ca in acest caz copiii mici nu au nevoie de multa informatie. O propozitie este suficienta ca sa i se explice ce s-a intamplat.

Evitati explicatiile eufemistice care echivaleaza moartea cu somnul (nu doar ca nu e corect dar ii poate dezvolta copilului frica si fobie de somn, de noapte, de intuneric, ceea ce oricum este o reactie fireasca si comuna in fata mortii) sau spunandu-i ca Dumnezeu a decis ca a venit vremea ca bunica sa se duca la El in Rai. Aceasta ultima explicatie folosita de multi parinti, spun psihologii, fac ca Dumnezeu sa para rau si capricios in ochii copilului si ii cresc vulnerabilitatea  in fata evenimentului si vietii in general.

Nu ii spune nici ca bunica “a plecat” sau “s-a ratacit” sau alte formule bizare care il pot confuza pe copil, pentru ca ei tind sa creada literalmente ce aud si pot ajunge sa se teama ca si alti oameni dragi vor pleca sau se vor culca sau se vor rataci si nu se vor mai intoarce niciodata. Mentine explicatia in termeni scurti si simpli si raspunde la oricate intrebari va avea copilul. Fii pregatit sa te repeti de nenumarate ori pana cand copilul asimileaza cu adevarat conceptul de moarte.

 

 

Mami, tati, ce se intampla dupa moarte?

Intrebarea legata de ce se intampla dupa moarte este, in mod evident, una personala. Un parinte ii poate spune copilului sau ceea ce crede la randul lui pe acest subiect (nu ce crezi tu ca trebuie sa auda copilul). Este cat se poate de in regula sa ii spui copilului, indiferent de varsta sa, ca oamenii au opinii diferite despre aceasta intrebare si ii poti spune variantele pe care si tu le cunosti, incepand de la Rai, la reincarnare pana la varianta ca cel decedat ramane in amintirea noastra si asta e tot ce conteaza. Copilul va alege explicatia cu care se simte cel mai confortabil la acel moment.

Peste toate aceste vorbe este important pentru parinti sa isi nu isi infraneze propriile lor emotii. Oamenii plang cand sunt tristi. Moartea unei persoane foarte apropiate este un eveniment trist indiferent de tipul relatiei care a fost peste ani. Este sanatos pentru copil sa invete ca uneori poti fi foarte trist si ca acest lucru e in regula. Prea multi copii din ziua de astazi cresc echivaland gresit plansul cu un semn de slabiciune, deci esec.

 

 

Participarea copilului la inmormantare. Da sau nu?

Copiii de aproape orice varsta pot asista la slujba de inmormantare, numai cu conditia sa iti faci timp sa ii explici ce se intampla la acest eveniment si sa ii dai dreptul de a alege daca doreste sa vina sau nu. Explica-i despre cosciug, despre faptul ca unii oameni vor plange in timp ce altii vor fi seriosi si vor vorbi intre ei si ca ambele situatii sunt normale.

Daca copilul vrea sa vina, este bine sa stea cu el o ruda foarte apropiata cu care el se simte bine si care sa ii raspunda la intrebari in timpul slujbei. Acest lucru se poate dovedi a fi de mare folos daca anticipezi ca vei avea o dificultate mare tu insuti in a te descurca emotional la inmormantare. Din nou, foarte important, nu fortati copiii sa faca ceva pentru care nu sunt pregatiti – iar ei iti vor arata din toti porii lor daca sunt sau nu in stare sa asiste la inmormantarea bunicii sale.

Nu uitati, psihologii insista asupra acestui fapt: nu inseamna ca absenta copilului de la funeralii echivaleaza cu lipsa sa de afectiune, respect si ultim omagiu adus bunicii sale. In cazul copiilor, lucrurile sunt total diferite.

 

Participarea copilului la inmormantarea concreta este de cele mai multe ori destul de problematica. Ideea de a vedea ca bunica este pusa in pamant este extrem de nelinistitoare pentru copiii sub 10-11 ani. Inca o data, psihologii insista cat de mult pot pe aceasta tema, de a descrie copilului exact ce se intampla acolo la cimitir si a-i da cu adevarat optiunea de a alege sa participe sau nu, nu de a-l manipula sa aleaga ceeace consideri tu ca e normal. Uneori functioneaza bine compromisul ca o ruda sa stea cu copilul dar la o distanta considerabila de locul inmormantarii concrete, permitand copilului sa fie totusi prezent dar oferindu-i si posibilitatea de a-si focusa atentia pe orice altceva decat groapa si cosciugul in sine.

 

 

Doliul si comportamentul copilului

Permite-i copilului sa isi poarte doliul sufletesc in felul sau propriu. Uneori copiii devin mai emotionali si afectuosi cu parintele careia i-a murit mama, alteori afiseaza o atitudine nejustificata de furie, anxietate sau tristete. Unii se vor atasa de o anumita jucarie sau chiar poza a bunicii decedate. Alti copii se vor imbolnavi sau vor suferi de lipsa de concentrare. Toate acestea sunt comportari normale pentru copiii care traiesc moartea unei persoane apropiate. Daca schimbarea de comportament continua pentru mai mult de cateva saptamani, vorbeste cu un psiholog ca sa primesti o mana de ajutor pentru copil in procesul durerii sale de doliu dupa bunica sa.

 

 

Viata voastra dupa moartea bunicii

In situatia in care copilul nu a mers nici la slujba si nici la inmormantare, este benefica participarea sa la unul din parastasurile urmatoare, pentru a-i permite sa fie alaturi de familie in cinstirea memoriei bunicului respectiv. La acest moment, copilul poate face un desen sau o scrisoare dedicata amintirii bunicii sale, daca simte aceasta nevoie.

Este foarte important sa intelegi ca, asa cum propria ta suferinta va exista intotdeauna cu momente in care va iesi din nou la iveala cu o intensitate surprinzator de mare, la fel va fi si pentru copil. De fapt, din pricina schimbarii permanente a intelegerii si perceptiei despre moarte, subiectul acesta va trebui sa il reabordati periodic, in functie de nivelul diferit de intelegere al copilului tau.

Trebuie ca el sa stie ca tu este intotdeauna acolo pentru el sa il ajuti sa isi accepte si gestioneze aceste emotii foarte puternice si uneori infricosatoare.

Una din modurile cele mai eficiente de a-ti ajuta copilul cu ideea ca bunica sa a murit si la modul concret nu mai face parte din viata sa, este sa ii mentii rutina copilului cat de normal se poate. Asta implica o stabilitate in viata copilului care este necesara pe aceasta perioada de tristete in familie. Ofera-i copilului oportunitatea sa isi elibereze tensiunea si anxietatea implicandu-se in activitati fizice, joaca cu alti copii, alergat, bicicleta, role, inot, drumetie, karate.

Explica-i copilului ca tu intotdeauna ti-o vei aminti pe bunica care va ocupa un loc special in viata voastra, dar ca este normal ca viata sa continue si sa va si bucurati din plin de ea.

 

Cuvinte cheie: , , ,

Scrie și tu
Nu necesită conectare click aici pentru toate intrebarile
Aboneaza-te
la Newsletter-ul zilnic
Primeste pe mail noutatile Sfatulparintilor.ro

Recomandări

Cele mai noi

Vezi cele mai noi 100 de articole

Cele mai citite din categorie

Comentarii (6)

  1. RoxanaRoxana spune:

    sunt foarte bune sfaturile, pana acum nu am avut parte de asa ceva deoarece eu sunt tanara parintii mei au 50 de ani iar copii mei inca nu au avut parte de asa ceva, pentru ca inca au si strabunici, deci inca nu neam lovit de asa ceva dar voi tine cont

  2. asminasmin spune:

    bun articol

  3. claudia79 spune:

    nu are ce cauta copilul la inmormintare este prea traumatizant pentru el ;eu nu am trecut peste moarte bunici

  4. mioara_milea spune:

    imi aduc aminte acum 2 ani eram la scoala si a lipsit un elev a doua zi l-am intrebat ce s-a intamplat de nu a venit la scoala si mi-a raspuns cu lacrimi in ochi ca a murit tataie…….nu va pot spune cata mila am simtit pentru acel copil care suferea atat de mult dupa pierderea bunicului sau!

  5. Cornel15 spune:

    este foarte greu sa-i explici copilului moartea bunicii sau bunicului. noi l-am luat la inmormantare pt ca a fost foarte mic, un anisor si nu intelegea, si asta pentru ca nu am avut cu cine sa-l lasam. sunt momente foarte grele

  6. 27ralu spune:

    Cred ca un copil nu trebuie sa participe la inmormantare,ptr ca ar fi un soc prea mare ptr el.

Comenteaza

Meniu