by Sfatul Parintilor | 02/03/2021 18:10
Fiecare parinte isi da toata silinta sa fie unul cat mai bun pentru copilul sau. Cateodata ii reuseste, cateodata nu. Nimeni nu este insa perfect si important este sa iti accepti greselile si sa incerci sa le remediezi.
Aceasta deprindere a parintilor inteligenti contribuie la dezvoltarea motivatiei, indraznelii, rabdarii, perseverentei, capacitatii de depasire a obstacolelor, abilitatii de a crea oportunitati si de a le valorifica. Parintii buni isi pregatesc copiii sa primeasca aplauze, parintii inteligenti ii pregatesc sa isi infrunte esecurile. Parintii buni educa inteligenta logica a copiilor, parintii inteligenti le educa sensibilitatea.
Stimulati-i pe copiii vostri sa aiba obiective, sa caute succesul in studiu, in munca, in relatiile sociale – dar nu va opriti aici. Ajutati-i sa nu le fie teama de esecuri. Nu exista podium fara infrangeri. Multi nu urca pe podium, nu pentru ca nu au capacitatile necesare, ci pentru ca nu au stiut sa depaseasca insuccesele de pe drumul parcurs pana la podium.
Unii nu au invins pentru ca nu au avut rabdare sa suporte un nu, pentru ca nu au avut indrazneala de a infrunta unele critici, nici umilinta de a-si recunoaste greselile.
Perseverenta este la fel de importanta ca si capacitatile intelectuale. Viata este un drum lung, care are curbe imprevizibile si derapaje inevitabile. Societatea ne pregateste pentru zilele de glorie, dar zilele de frustrare sunt acelea care-i dau sens acestei glorii.
Aceasta deprindere a parintilor inteligenti contribuie la dezvoltarea solidaritatii, sociabilitatii, bucuriei de a trai, optimismului, intelegerii interpersonale. Am vazut ca prima deprindere a parintilor inteligenti este aceea de a-si lasa copiii sa-i cunoasca; a doua este cea de a le alimenta personalitatea; a treia, de a-i invata sa gandeasca; a patra, de a-i pregati pentru esecurile si greutatile vietii. Trebuie sa intelegem ca cea mai buna cale de a dezvolta toate aceste deprinderi este cea de a capata o a cincea deprindere: aceea de a dialoga. Parintii buni vorbesc, parintii inteligenti dialogheaza, intre a sta de vorba si a dialoga exista o mare diferenta.
A sta de vorba inseamna a vorbi despre lumea care ne inconjoara, a dialoga inseamna a vorbi despre lumea care suntem. A dialoga inseamna a relata experiente, inseamna a impartasi ceea ce se afla ascuns in inima fiecaruia, inseamna a patrunde dincolo de cortina comportamentelor, inseamna a dezvolta intelegerea interpersonala.
O persoana superficiala din punct de vedere emotional are nevoie de evenimente mari ca sa se bucure – o persoana profunda gaseste bucurie in lucrurile ascunse, in fenomene aparent imperceptibile: in miscarea norilor, in dansul fluturilor, in imbratisarea unui prieten, in sarutul persoanei iubite, intr-o privire complice, in zambetul prietenos al unui necunoscut.
Fericirea nu este opera intamplarii, fericirea vine prin exercitiu. Antrenati-va copiii pentru a fi excelenti observatori. Iesiti pe camp sau in gradina, faceti-i sa urmareasca deschiderea unei flori si descoperiti cu ei frumosul invizibil. Simtiti cu ochii vostri lucrurile frumoase care va inconjoara. Faceti-i pe tineri sa aprecieze momentele simple, forta care izvoraste din pierderi, siguranta care rasare din haos, maretia care emana din gesturile mici. Muntii sunt formati din particule nevazute de nisip. Copiii vor fi mai fericiti daca vor invata sa contemple frumosul in momentele de glorie, ca si in cele de esec, in florile primaverii si in frunzele uscate ale toamnei, iata marea provocare a educatiei emotionale!
Aceasta deprindere a parintilor inteligenti contribuie la dezvoltarea: creativitatii, a spiritului inventiv, a perspicacitatii, rationamentului schematic, capacitatii de a gasi solutii in situatii tensionate. Parintii buni sunt o enciclopedie de informatii, parintii inteligenti sunt povestitori agreabili. Sunt creativi, iscusiti, capabili sa extraga minunate lectii de viata, din lucrurile cele mai simple. Vreti sa fiti un parinte stralucit? Faceti-va un obicei din a dialoga si a spune povesti. Captivati-va copiii prin inteligenta si afectiunea voastra, nu prin autoritate, bani sau putere. Transformati-va intr-o persoana agreabila. Influentati ambianta in care va aflati. Stiti care este termometrul care indica daca sunteti agreabil? Imaginea pe care o au despre voi, copiii prietenilor vostri. Daca le face placere sa fie in preajma voastra, ati trecut testul. Daca va evita, ati fost respins si va trebui sa va revedeti atitudinile.
Parintilor care spun povesti nu le este rusine sa-si foloseasca greselile si greutatile ca sa-si ajute copiii sa priveasca in sinea lor si sa-si gaseasca drumul. Cand copiii sunt disperati, cu teama zilei de maine, cu frica de a infrunta o problema, acesti parinti intra in scena si creeaza povesti care transforma emotia plina de frici a copiilor, intr-o sursa de motivatie.
Aceasta deprindere a parintilor inteligenti contribuie la dezvoltarea capacitatii de a pretui viata, a sperantei, perseverentei, motivatiei, fermitatii, a capacitatii de a se analiza, de a depasi obstacole si esecuri.
Parintii buni sunt toleranti fata de anumite greseli ale copiilor, parintii inteligenti nu renunta niciodata la ei, chiar daca fiii ii deceptioneaza si trec prin tulburari emotionale. Lumea poate sa nu dea sanse copiilor nostri, dar nu trebuie sa ne pierdem niciodata speranta ca ei vor deveni oameni de valoare. Parintii inteligenti sunt semanatari de idei si nu controleaza viata copiilor lor. Ei seamana in solul inteligentei lor si asteapta ca, intr-o zi, semintele sa germineze. Pe timpul asteptarii poate sa apara mahnire – dar, daca semintele sunt bune, intr-o zi vor incolti, chiar daca acesti copiii se drogheaza, nu au respect pentru viata si nu pot sta in nici un loc de munca. Poate ca unii parinti citesc aceasta carte si plang, deoarece copiii lor trec prin crize profunde. Ei refuza sa fie ajutati, se izoleaza in lumea lor bolnava si sunt indiferenti la lacrimile celor care ii iubesc.
Sa renuntam la ei? Nu. In parabola fiului risipitor ni se ofera un exemplu minunat, despre cum anume sa procedam. Comportamentul tatalui este determinat de o intelepciune unica. Sa vedem. Fiul a renuntat la tata, dar tatal nu a renuntat niciodata la fiu. Tatal si-a implorat fiul sa ramana. Lacrimile lui nu l-au impresionat pe fiu. Acesta a plecat si si-a risipit averea. Tatal nu l-a criticat, ci doar l-a asteptat. Tatal astepta in fiecare zi ca el sa invete la scoala vietii, lectiile pe care nu le invatase alaturi de el, in sfarsit, marea victorie. Durerea, pierderea si sentimentul de nesiguranta pe care le resimtea tanarul au rupt coaja semintelor pe care tatal i le-a plantat. Astfel, personalitatea fiului a fost modificata. Rezultatul? El s-a intors. A iesit de sub protectia tatalui, a capatat cicatrice adanci in suflet, dar a devenit mai matur si experimentat. Tatal si-a vazut fiul apropiindu-se de casa. A alergat sa-l intampine, profund miscat. Nu si-a condamnat fiul, nu a spus nimic, intrucat stia ca orice vorba e de prisos. Era sigur ca experientele traite de fiu l-au afectat profund. L-a imbratisat doar si i-a facut o primire sarbatoreasca. Nimeni n-a inteles. Iubirea nu este ceva ce se intelege. Dar fiul nu a mai fost niciodata cel dinainte.
Trebuie sa fim poeti in batalia educatiei. Putem sa plangem, dar niciodata nu trebuie sa ne pierdem curajul. E posibil sa fim raniti, dar niciodata nu trebuie sa incetam lupta. Trebuie sa vedem ceea ce nimeni nu vede. Sa intrezarim o comoara ingropata sub pietrele din inima copiilor nostri.
Source URL: https://sfatulparintilor.ro/prescolari/comportament-si-dezvoltare/parinti-inteligenti-4-actiuni-ca-sa-fii-mai-mult-decat-un-parinte-bun/
Copyright ©2024 Sfatulparintilor.ro unless otherwise noted.