Un capitol foarte sensibil în educaţia copiilor sunt crizele – de personalitate, de nervi, de răsfăţ… Fiecare părinte le dă propria definiţie. Ai întâlnit deseori situaţii în care copilul se tăvăleşte la propriu prin magazine pentru a i se cumpăra diverse lucruri (dulciuri, jucării etc.). Să însemne asta că au dat părinţii greş la capitolul educaţie copii? Nu sunt oare părinţi buni? E copilul prea răsfăţat?
Aceste întrebări ţi-au trecut prin minte când ai fost martorul unei situaţii de acest gen, dar şi când propriul copil s-a manifestat astfel.
De ruşinea celor din jur, unii părinţi cedează în faţa “insistenţelor” copiilor. E oare o astfel de situaţie fără ieşire? Nu neapărat. Trebuie doar să înţelegi ce se petrece în inima şi în mintea copilului. Aceasta este cheia succesului în educaţia copiilor: să-i înţelegi. Un astfel de copil nu este neapărat prost crescut, răsfaţat, needucat sau orice alte epitete se mai găsesc prin mintea “martorilor oculari”. Ei s-au născut cu alt tip de necesităţi. E ca şi cum ar fi un motor de putere mare care nu ştie cum să meargă la turaţie mai mică. Ei trebuie să fie “antrenaţi” să-şi controleze suişurile şi coborâşurile din viaţă fără a face rău celorlalţi şi fără a-şi face rău singuri.
Pentru a putea da o educaţie copiilor cu acest tip de necesităţi trebuie să înţelegi că ei sunt diferiţi, se simt diferiţi, se simt neînţeleşi şi se intră într-un cerc vicios. Cu cât se simt mai neînţeleşi, cu atât cer mai mult, şi cu cât cer mai mult cu atât primesc mai multe refuzuri. Cu cât primesc mai multe refuzuri cu atât se simt mai neînţeleşi. Iar de aici răbufnirile, crizele, frustrările că pentru ei nu este niciodată momentul potrivit pentru a li se îndeplini dorinţele.
Şi atunci, care este soluţia pentru a gestiona această situaţie destul de sensibilă din educaţia copiilor? Ce are de făcut un părinte care se confruntă cu acest tip de problemă? Să-i facă pe plac tot timpul? NU. Să nu-i facă pe plac? NU. Să-l mituiască, să-i dea altceva în schimb? NU.
Pentru educarea copiilor care au nevoi ridicate, singura soluţie este să-i dai sentimentul de putere, sentimentul că este important şi că părerea şi nevoile lui contează pentru tine. Cum faci acest lucru?
În primul rând, spune din când în când şi DA, când se poate. În acest fel se va simţi ascultat şi apreciat. Cere-i părerea de fiecare dată când mergeţi la cumpărături: “Ce zici să luăm, mere sau pere?”, “Să cumpărăm un kilogram de portocale sau două?”. Întreabă-l cu ce vrea să se îmbrace când plecaţi la grădiniţă/şcoală. Cere-i părerea cu ce să te îmbraci tu. Cere-i sfatul ce să pui la mâncare. Şi lasă-l să aleagă dintre două, maximum 3 variante. În acest fel, respectul de sine al copilului va creşte simţitor şi nu va mai avea nevoie de crize pentru a se considera important.
Nu se negociază orele de culcare, orele de masă sau dacă a lovit un părinte, un frate sau un copil de la grădiniţă, şcoală, parc etc.
În al doilea rând, consecvenţa părinţilor este vitală în educaţia copiilor. Dacă ai hotărât că a avut un comportament neadecvat şi ai setat o consecinţă, ţine-te de ea. Ai spus „Dacă faci X, rămâi fără televizor două zile!”, nu renunţa la jumătatea drumului. Fără nici un avertisment, fără să rosteşti vreun cuvânt atunci când a făcut respectiva “boacănă”, te duci şi scoţi televizorul priză, din cameră chiar, dacă e nevoie.
Meseria de părinte nu e uşoară, e chiar foarte complicată. Fiecare copil e diferit şi fiecare are nevoile lui. Experienţa ta ar putea fi de folos şi altor părinţi.Tu cum gestionezi situaţia când copilul tău face o criză?
