by Sfatul Parintilor | 04/06/2022 18:10
O parte importanta a educarii unui copil [1]mic este sa stii cum sa ii vorbesti. Avem impresia ca este simplu: ii spunem ce avem de spus, ii cerem ce avem de impus, folosim un ton ferm si gata, el trebuie sa inteleaga si sa execute, altfel ne suparam pe el, il pedepsim sau o luam de la capat cu si mai multe cuvinte, eventual dublate si de amenintari.
Copiii mici, care acum descopera lumea si ce inseamna a face ce ii cer parintii, au un cu totul alt mod de a percepe vorbele adresate lor si de a reactiona la ele. Pur si simplu trebuie sa inveti acest fel de a dialoga cu copilul daca vrei sa te auda cu adevarat, sa proceseze ce a auzit si sa mai si execute.
In plus, felul in care tu vorbesti cu copilul tau il invata si pe el cum sa vorbeasca altor oameni.
Daca stii cum sa ii vorbesti ca sa ii captezi atentia si sa il determini sa coopereze cu tine, ai parcurs cu succes o etapa importanta in relatia voastra.
Inainte sa ii dai directii si indicatii despre ce sa faca si ce sa nu faca, asigura-te ca esti cu ochii la nivelul ochilor copilului tau si uita-te in ochii lui. Invata-l cum sa se concentreze la ce ii spune celalalt: „Alina, am nevoie sa iti vad ochii”, „David, te rog sa asculti ce iti spun”. Ofera si tu acelasi limbaj corporal cand iti asculti copilul vorbind. Ai grija sa nu fixezi asa de tare copilul cu privirea incat el sa perceapa ca il controlezi si domini in loc ca te conectezi la el.
Incepe orice cerere catre copil adresandu-te cu numele lui: „Laura, te rog frumos ajuta-ma sa …”.
Cand vrei sa obtii atentia copilului ca el sa faca ceva, trebuie sa aplici regula propozitiei unice: pui directiva principala in prima propozitie cu care iti deschizi fraza. Cu cat te lalai in multe cuvinte, cu atat copilul devine surd in fata parintelui sau si tot ce aude este un „bla bla bla” pe diverse tonalitati. Prea multa vorba este o greseala foarte frecventa a parintilor cand dialogheaza cu copilul despre o sarcina concreta care trebuie facuta. Copilul are impresia ca nu esti prea sigur pe ce vrei sa ii spui si de aceea folosesti cuvinte ajutatoare ca sa iti impui cerinta.
Obisnuieste-te sa folosesti propozitii scurte ce contin cuvinte cu cate o silaba sau doua. Uita-te cum comunica copiii mici unul cu altul si ia notite. Cand copilul arboreaza expresia aceea dezinteresata si usor plictisita, este clar ca nu te mai intelege, nu te mai urmareste, e deja absent.
Citeste si: Crize de nervi la copii. Cum să le gestionezi în funcţie de vârstă[2]
Daca nu poate, inseamna ca fie a fost prea lung, fie prea complicat pentru el.
Poti sa motivezi usor un copil de 2-3 ani, in special ca sa eviti confruntarile si incapatanarile lui cand opune rezistenta. „Imbraca-te ca sa poti iesi afara la joaca”. Ofera-i un motiv clar pentru cererea ta, motiv care este in avantajul copilului si care e dificil de refuzat. Asta ii da copilului o motivatie solida ca sa abandoneze pozitia de forta si sa faca ce ii ceri.
In loc sa ii spui „nu mai fugi”, incearca „in interior – mergem, doar afara poti fugi”.
In loc sa spui „Da-te jos de acolo” spune „Eu vreau ca tu sa te dai jos acum”. In loc de „Las-o si pe Maria sa se urce in leagan” ii spui „Eu vreau ca tu sa o lasi si pe Maria sa se urce in leagan”. Aceasta tactica functioneaza excelent cu copiii carora le face placere sa ii multumeasca pe adulti si carora nu le place sa le dai comenzi. Cand spui „Eu vreau”, ii dai un motiv de a te multumi, nu doar un ordin.
„Cand te vei spala pe dinti, atunci vom incepe sa citim povestea”. „Cand iti termini temele, atunci poti sa te uiti la tv”. „Cand” – inseamna ca tu te astepti la supunere si ascultare si stii ca asa se va intampla si ii induci ca nu exista alternativa. In schimb, „daca” – sugereaza copilului ca exista si o alta optiune si cata vreme tu nu vrei sa ii dai una, nu folosi exprimarea „daca nu te speli pe dinti, nu vom citi povestea”.
In loc sa tipi cat te tin plamanii „Da televizorul mai inceeeeeeeetttttt, este ora meseeeeeii!!!”, te duci in camera unde copilul se uita la tv, stai 2 minute cu copilul si intri in zona lui de interes, aratandu-te preocupata de ce ii place lui, dupa care, cand vine pauza publicitara, il faci pe copil sa opreasca el televizorul. Faptul ca te duci tu la copil ii arata ca vorbesti serios cu ce ii ceri; altfel, copilul interpreteaza doar ca iti face tie un favor sa inchida televizorul cand strigi tu la el.
„Ce vrei sa faci mai intai? Sa iti pui pijamaua sau sa te speli pe dinti?” sau „Vrei tricoul rosu sau pe cel bleu cu dungulite?”.
Cu cat e mai mic copilul, cu atat trebuie sa folosesti directive scurte si simple. Tine cont de nivelul de intelegere al copilului tau. De exemplu, o greseala frecventa facuta de parinti este sa intrebe un copil de 3 ani: „De ce ai facut asta??”. Sunt multi adulti care nu stiu sa raspunda la aceasta intrebare in care sa argumenteze de ce fac o fapta sau alta. Incearca in schimb „Hai sa discutam despre ce ai facut”.
Chiar si un copil de doi ani poate sa invete deja sa spuna „multumesc”. Copiii nu trebuie sa traiasca cu impresia ca manierele sunt ceva optional. Vorbeste copilului asa cum te astepti ca si el sa iti vorbeasca tie.
Amenintarile si judecatile il vor pune pe copil in defensiva. Mesajele care incep cu „Eu” nu sunt acuzatoare. Decat sa spui „Trebuie sa faci asa…” inceaca „As vrea sa faci asa…” sau „Sunt asa de incantata cand faci asa…”. Nu formula o cerere ca pe o intrebare daca exista si optiunea unui raspuns negativ. In loc sa spui „Iti pui haina mai repede pe tine?” mai bine spui „Pune-ti haina pe te tine, te rog”.
In cazul copiilor care incep sa citeasca si care sunt destul de agasati de numeroasele cerinte verbale ale parintilor lor, simtindu-se ca niste sublterni care trebuie sa indeplineasca ce zice mama sau tata, incearca, fara sa ii spui nicio vorba, sa ii lasi cate un bilet simpatic in care sa scrii ce vrei sa faca. Apoi urmareste sa vezi ce se intampla.
Cu cat tipa mai tare copilul, cu atat mai incet ii raspunzi. Lasa-l sa tipe cat are chef si din cand in cand spune-i cu voce scazuta „Inteleg” sau „Pot sa te ajut?”. Cateodata il ajuta pe copilul ce face crize de isterie doar sa stie ca cineva il aude. Nu te implica emotional ca sa complici situatia. Poarta-te ca un adult.
Inainte sa ii dai o noua directiva, restabileste-i echilibrul emotional, altfel pierzi timpul, pur si simplu. Nimic nu va functiona cand un copil este instabil emotional.
Nu rata nici: Te respecta copiii? 7 modalitati sa le schimbi atitudinea negativa[3]
Copiii mici au nevoie sa auda de multe ori o cerinta. Copiii in jur de doi ani au dificultati in a intelege ca vorbele tale inseamna ca ei trebuie sa indeplineasca acea cerinta. Pentru ei, esti doar un adult care vorbeste. Lor trebuie sa le spui de zeci de ori acelasi lucru. In jur de 3 ani copiii incep sa priceapa ca ce spui tu e ceva ce ei trebuie sa faca, asa ca cerintele tale ajung sa fie absorbite de creierul copilului si sa dea rezultate. Pe masura ce copilul creste, nu mai e nevoie sa ii repeti asa de mult. Copiii preadolescenti considera repetarea unei cerinte drept cicaleala si sacaiala.
In loc de „Nu iti mai lasa lucrurile imprastiate prin camera” incearca „Matei, ia gandeste-te unde ai vrea sa iti depozitezi masinutele?”. Daca lasi copilul sa completeze el „linia punctata” il vei motiva sa se implice si vei avea si rezultate.
„Daca gresesti, o sa platesti” sau orice alta regula pe care o creezi tu special ca sa fie scurta, melodioasa si usor de repetat. Pune copilul sa le repete.
„Nu te poti duce singur in parc asa cum vrei, dar te poti juca cu copiii pe strada, daca stai in fata casei”.
„O sa plecam in curand. Spune pa-pa jucariilor si copiilor”.
Frazele alese cu grija si atentie pot deschide mintea si gura unui copil. Ramai pe subiectele de discutie care stii ca il incanta pe copil. Pune intrebari care implica mai mult decat un da sau nu. Decat sa intrebi „Ai avut o zi buna la scoala azi?” incearca „Care a fost cel mai distractiv lucru pe care l-ai facut azi?”.
Copilul te va intelege mai bine si va intelege consecintele faptelor sale asupra ta daca ii vorbesti in acest fel. „Cand tu ai fugit de mami in magazin, eu m-am simtit speriata si ingrijorata pentru ca tu te-ai fi putut pierde de mine”.
Daca un subiect este cu adevarat inchis in discutie, spune ferm NU si tine-te de acest nu. „Nu ma voi razgandi pe acest subiect, imi pare rau”. Vei scuti noi discutii, lacrimi, emotii, negocieri inutile intre tine si copil. Pastreaza-ti tonul „de data asta vorbesc serios si e nenegociabil” pentru cand este cu adevarat cazul in asemenea situatii.
Foto: Pixabay.com[4]
Source URL: https://sfatulparintilor.ro/prescolari/comportament-si-dezvoltare/25-feluri-in-care-sa-vorbesti-ca-sa-te-asculte-copilul/
Copyright ©2024 Sfatulparintilor.ro unless otherwise noted.