Fără categorie

Cum sa te eliberezi de stressul ca nu esti un parinte bun

04 februarie 2011, , Vizualizări: ...

Multi parinti se simt coplesiti de sentimente de vinovatie sau de teama ca poate nu sunt parintii care ar trebui sa fie, ori ca nu fac ce ar trebui suficient de bine ca sa fie parinti buni. Multe din framantarile noastre vin din convingerea ca este jobul nostru sa fim parinti perfecti. Dar nu este cazul sa cadem in capcana falselor convingeri sau mituri, care creeaza stress si ingrijorare, despre ce inseamna sa fii parinte perfect.

Expertii in psihologie si parenting de la beliefnet.com. demonteaza cele 8 mituri cu privire la jobul de parinte, ajutandu-te sa te eliberezi de prejudecati si sa devii un parinte mai relaxat, daca urmezi acest mic ghid pentru parinti.

 

Adevarul despre dragoste: E posibil sa nu simti dragoste in fiecare minut

Inainte sa avem copii, credem ca ii vom iubi neconditionat, intotdeauna. Dar nu trec prea multi ani de cand ei vin pe lume si aranjamentul „te iubesc / tu mai iubesti inapoi” incepe sa mai scartaie. In perioadele proaste putem fi tentati sa tragem grabiti concluzii gresite: Eu nu simt ca imi iubesc in clipa asta copilul, pentru ca sunt suparata pe el, deci ce ma fac daca nu il iubesc??”.

Intrebarea punctuala cand esti suparat pe el nu este “Oare simt ca imi iubesc copilul?”, ci “Actionez din iubire in relatia cu copilul meu?”. Daca ne sustinem copiii, ii incurajam si ii disciplinam, daca ne dedicam toata energia si suntem hotarati sa facem totul pentru a scoate la lumina ce au ei mai bun in ei, inseamna ca da, ii iubim. Nu iti face griji pentru emotiile fluctuante influentate de situatii de moment.

 

Adevarul despre succes: Nu trebuie sa fim obsedati de succes

Din ce in ce mai multi parinti par sa isi masoare succesul in functie de realizarile copiilor lor. Dar aceasta recenta obsesie poate duce la tot felul de exagerari, inclusiv la atitudine hiper-protectoare sau la pus la munca mai mult decat este normal pentru varsta lor. Trebuie sa renuntam la obsesia de a avea succes, atat de dragul nostru, cat si de dragul copiilor nostri. Copiii nostri au nevoie de timp sa respire, de timp liber in care sa se joace cum vor ei, dar si de libertatea de a face greseli din care sa invete. Cel mai important este sa ne pretuim si sa ne iubim copiii nu pentru ce realizeaza ei, ci pentru cine sunt.  

 

Adevarul despre scopuri: Copiii nostri au propriile lor scopuri

Inainte sa devenim parinti, multi dintre noi ne gandeam ca vom trai clipe de fericire, implinire si ca ne vom distra de minune alaturi de copiii nostri. Insa descoperim ca aceste momente intr-adevar exista, dar alaturi de ele vin si multe momente care nu sunt asa de distractive. Toti parintii sunt surprinsi de cat de multa munca si implicare presupune meseria de parinte. Dar de cele mai multe ori primim mai mult decat dam. Copiii ne invata cat de putine lucruri stim, totusi – si asa incepe adevarata intelepciune. Copiii ne deschid inimile. Ei ne elibereaza de concentrarea pe propria persoana si ne deschid spre dragostea si nevoile altei persoane. Copiii nu vin pe lume ca sa ne implineasca pe noi. In ultima instanta, ei sunt aici, pe pamant, ca sa isi gaseasca propriile scopuri in viata si sa contribuie in modul lor propriu la lumea in care traim.

 

Adevarul despre formulele de parenting: Nu exista o formula de parenting

In ziua de astazi se gasesc foarte multe carti folositoare despre parenting. Unele ne ofera formule si modele bazate pe a-ti instrui intr-un anumit fel copilul, a-l disciplina rigid sau de a-i modela comportamentul intr-un anumit fel considerat „corect”. De exemplu, unele din teoriile din carti spun cam asa: noi trebuie sa detinem intotdeauna controlul asupra copiilor nostri, iar copiii trebuie sa isi vada lungul nasului fara sa se amestece in lumea oamenilor mari. A creste copii poate sa fie si dificil si imprevizibil. „Expertii” in parenting si formulele general valabile emise in carti nu vor creste copiii in locul nostru. Noi ne crestem singuri copiii. Iar copiii nostri sunt prea complecsi, creativi si unici ca sa fie crescuti dupa retete sau formule. Eliberati-va, asadar, de vinovatia ca voua nu va iese ce scrie in nu stiu ce carte, deci va considerati un parinte ratat. Voi va cunoasteti copilul si cu siguranta gasiti cele mai bune metode de a va intelege cu el.

 

Adevarul despre fericire: Nu avem obligatia sa le cumparam fericirea copiilor nostri

Prea des consideram ca masura exacta a cat de buni suntem noi ca parinti este data de cat de fericiti sunt copiii nostri. Ca sa vedem fericirea pe chipul copiilor nostri facem orice: le punem televizor in camera, intram in datorii ca sa le serbam ziua asa cum si unde vor ei sau le dam sa manance ce vor ei in loc de ce ar avea nevoie cu adevarat. Jobul nostru de parinti nu este sa le servim pe tava fericirea copiilor nostri, ci sa ii ajutam sa devina oameni buni – sinceri, responsabili, muncitori, cu compasiune pentru semenii lor. Cand un copil de 10 ani, deja obsedat de jocurile pe calculator, cere si un iPod sau un tanar de 17 ani vrea sa ii cumparam o masina, este cazul sa spunem nu, oricat de mult i-ar supara asta pe acesti copii. Cel de 10 ani trebuie sa capete maturitate si disciplina, iar cel de 17 ani poate munci in vacante ca sa castige bani pentru masina pe care o doreste. Rolul nostru este sa ne ajutam copiii sa faca diferenta intre fericirea pe termen scurt si ceea ce este benefic pe termen lung pentru caracterul lor.

 

Adevarul despre chemare: A fi parinti nu este singura noastra chemare in aceasta viata

Da, este bine sa ne iubim familia, dar de ce nu si vecinii? Cand ne concentram exclusiv pe copiii nostri riscam sa ii transformam in idoli. Copiii nostri risca sa creasca total insensibili la nevoile altora sau la nevoile planetei, crezand ca ei sunt centrul universului. Bucura-te de familia ta, cultiva momentele in care sunteti impreuna, dar in egala masura largeste rolul copilului in lumea din jurul sau. Ia-l cu tine si faceti gesturi umanitare sau participati la actiuni de acest gen. Va castiga o viziune mai larga asupra vietii, se va concentra cu empatie pe problemele altora, ceea ce il va ajuta sa devina un om generos si, la randul lui, candva, un parinte bun.

 

Adevarul despre anxietatea de parinte: Putem fi mai putin anxiosi

“Tot ce vreau este sa fie copilul bine, sanatos si in siguranta.” De cate ori am spus si noi, dar am auzit si alti parinti spunand asemenea vorbe? Sigur ca vrem sa fie in siguranta copiii nostri in masina, la scoala sau acasa. Sigur ca sanatatea lor este foarte importanta. Dar dorinta exagerata de a-ti sti copilul bine in orice clipa poate degenera intr-o furtuna permanenta de emotii si anxietati care scapa de sub control, hraneste fricile noastre si ne include in ceea ce se numeste „generatia de parinti anxiosi si paranoici”. Prea multa precautie si atitudinea „sufli si in iaurt” ii va sufoca pe copii si le va limita bucuria si eficienta in fata vietii. Ca parinti, sigur ca e important sa facem tot e putem ca sa-i stim in siguranta, dar e la fel de important sa avem incredere si credinta. Copiii au nevoie de provocari si de aventuri ca sa isi descopere abilitatile si sa castige incredere in ei, sa rezolve problemele aparute si sa vada ca pot avea curaj – trasaturi de care are nevoie orice adult de succes. Iar pentru asta, noi trebuie sa ne controlam frica pentru siguranta lor. Au si ei dreptul la propriile experiente de viata, nu sa fie tinuti sub un clopot de sticla.

 

Adevarul despre perfectiune: Nu trebuie sa fim perfecti

Multi dintre noi traiesc cu realitatea unui divort, a cresterii cu un parinte singur, a conflictelor in familie, a sarcinii in adolescenta sau multe alte circumstante departe a de a fi perfecte. Deseori avem sentimente de esec si ne facem griji pentru succesul, starea de bine sau siguranta copiilor nostri si a viitoarelor lor familii. In realitate, nu exista familie perfecta. Toate familiile de-a lungul istoriei au fost caracterizate de imperfectiuni si cu toate acestea copiii din acele familii au realizat multe lucruri bune. Cu atentie si tact, noi, ca parinti, putem transforma elementele ce par negative in lucruri benefice pentru copil. De exemplu, daca un parinte e nevoit sa calatoreasca mai mult pentru job, in lipsa lui copilul poate fi stimulat sa invete sa gateasca si sa  preia unele treburi prin casa. Limitarilea unei familii nu trebuie sa limiteze increderea copiilor in propriile lor abilitati si a sanselor lor de reusita in viata.

Cuvinte cheie: , , , , , ,

Scrie și tu
Nu necesită conectare click aici pentru toate intrebarile
Aboneaza-te
la Newsletter-ul zilnic
Primeste pe mail noutatile Sfatulparintilor.ro

Recomandări

Cele mai noi

Vezi cele mai noi 100 de articole

Cele mai citite din categorie

Comentarii (3)

  1. MarkAlex spune:

    Stresul asta cred ca ne va urmari toata viata dar din pacate nimeni nu e perfect…si vom mai gresi si noi ca alti parinti!

  2. elenafr spune:

    Ce bine ar fi ca un bebelus sa vina pe lume cu un „manual de educare”!!!Din fericire noi,parintii suntem oameni ,dar si copii nostri sunt si ei niste pui de oameni si cu totii suntem supusi greselii.Important este sa nu le repetam si sa speram spre mai bine si sa luptam sa devenim din ce in ce mai buni.

  3. TralalaT spune:

    asta o sa ne macine toata viata

Comenteaza

Meniu