Provocare pentru parinti: Locuim cu copiii si cu iubitii lor in aceeasi casa?

by Sfatul Parintilor | 02/02/2015 21:10

O vorba din batrani spune “Copii mici, probleme mici. Copii mari, probleme mari”. Si multi parinti ajung sa dea dreptate acestei zicale. Cum ar trebui sa gestioneze parintii problema locuirii sub acelasi acoperis cu copiii ajunsi la varsta fiorilor iubirii care doresc sa locuiasca cu iubitii sau iubitele lor? Daca pentru parintii cu copiii mai mari situatia este mai usor de suportat si mai acceptabila pentru mintile lor, intrebarile majore si zbaterile apar la parintii de adolescenti. Sa accepte sau nu “concubinajul” pe banii parintilor? Daca da, de la ce varsta?

“Pe vremea lor” o astfel de situatie era de neconceput. Baietii si fetele se mutau impreuna dupa casatorie si dupa ce macar unul dintre ei (de regula baiatul) putea sustine financiar familia. Vremurile s-au schimbat, scenariile s-au schimbat. Acum se intalnesc multe situatii in care tinerii adolescenti, dupa cateva luni de relatie amoroasa stabila, se hotarasc sa locuiasca impreuna. Cum niciunul dintre ei “nu are cu ce” din punct de vedere financiar, doresc sa se mute cu parintii unuia sau celuilalt.

“Fiica mea de 17 ani ne-a anuntat intr-o seara ca renunta la liceu si vrea sa se mute cu iubitul ei. Eu si sotul meu am fost socati. Am incercat sa o convingem ca viata e grea, ca va obtine mult mai greu job-uri fara scoala. Insa n-a vrut sa ne asculte. Am aflat ca baiatul avea acasa o situatie grea si de aceea dorea cu atata ardoare sa plece. Atunci eu si cu sotul meu am luat o hotarare. Am fost de acord ca cei doi sa se mute impreuna la noi acasa, cu conditia sa nu renunte la scoala. Fata si baiatul s-au mutat impreuna, impart acelasi dormitor si ajuta familia la treburile casnice, mergand totodata la scoala. Daca cineva mi-ar fi spus acum cativa ani ca voi fi de acord cu aceasta situatie, i-as fi spus fara ezitare ca e nebun. Desi multi imi spun ca fac o greseala, eu cred ca nu aveam de ales. Sunt convinsa ca daca fiica mea ar fi renuntat la scoala, ar fi ratat orice sansa de a duce o viata buna. Timpul spune daca am dreptate sau nu”, povesteste doamna I.

 

Pro si contra

Parerile sunt impartite. Unii consilieri spun ca acest tip de compromis denota multa intelepciune din partea parintilor care isi sustin copiii indiferent de situatie. Si ca un astfel de ajutor, chiar si in cazurile in care fetele raman insarcinate, ii determina pe copii sa nu renunte la scoala. Multi parinti din ziua de azi tolereaza lucruri pe care parintii sau bunicii lor nu le-ar fi tolerat vreodata, din dorinta de a nu-si pierde copiii. Parintii se tem de violenta sau exploatarea la care ar putea fi supusi copiii lor daca pleaca de acasa si infrunta viata timpuriu.

Altii spun ca acceptarea concubinajului de la o varsta atat de mica este de fapt o slabiciune din partea parintilor care, incapabili sa puna piciorul in prag si sa interzica o astfel de situatie, cedeaza cu scuza ca isi stiu copiii in siguranta si ca, astfel, ii protejeaza si mentin si relatia cu copiii lor in termeni agreabili. Nu e neaparat o chestiune de acceptare, din partea parintilor, ci mai degraba o chestiune legata de alegeri, spun specialistii. Daca parintii aleg sa nu ar fie de acord cu “concubinajul”, copiii ar avea de ales sa plece de acasa, sa renunte – cel mai probabil – la scoala, sa vada pe propria piele ce inseamna sa intretii o familie sau sa accepte alegerea parintilor. Pana la urma, parintii nu le pot face tot timpul pe plac copiilor.

 

Ce pot face parintii? Sfatul psihologului nostru Miruna Stanculescu[1]

Unele dintre primele lucruri pe care le intelegi ca psihoterapeut este ca nu exista solutii care sa se aplice in orice situatii si ca nu exista o decizie lipsita de consecinte. Ca atare, primul lucru pe care il ai de facut intr-o situatie de viata este sa te uiti la ce anume caracterizeaza acea situatie iar apoi sa incerci sa te asiguri ca decizia pe care o iei are mai multe avantaje decat dezavantaje. Cum se aplica acest lucru cand vine vorba de adolescentul indragostit care vrea sa locuiasca impreuna cu persoana pe care o iubeste? In primul rand ca nu poti spune pur si simplu ca legatura trebuie interzisa sau trebuie incurajata.

Prima dragoste din viata te surprinde farar termen de comparatie asa ca este perceputa foarte intens. Interzicerea legaturii nu va face, de cele mai multe ori, decat sa intensifice sentimentele percepute de adolescent. Oricat de mult ne-ar displace sau ne-ar inspaimanta, decizia de a incepe viata sexuala sau de a se indragosti nu apartine parintelui, ci adolecentului. E important ca parintele sa comunice deschis cu propriul copil (devenit adolescent) si, mai ales, sa il informeze corect si sa il ghideze. O discutie deschisa despre sex si despre atractie sexuala sau despre contraceptie, adica despre stiinta, emotia si implicatiile vietii sexuale poate preveni, de exemplu, o sarcina venita prea devreme sau o boala cu trasmitere sexuala. In cazul acesta, sa te marginesti sa crezi ca a interzice viata sexuala inseamna si ca datoria parentala s-a incheiat, poate aduce multe suprize neplacute.

Dragostea adolecentina este, in primul rand, romantica. Lucru explicabil, de vreme ce un adolescent nu are experienta de viata si nici experienta relationala. Asa ca si in cazul in care se ajunge la discutia despre „permanentizarea relatiei” devine importanta, din nou, o comunicare deschisa in care rolul parintelui este acela de a ghida adolescentul printre avantajele si dezavantajele unei atare decizii, printre responsabilitatile implicate si printre planuri de viitor. Sigur ca varsta de 17 ani nu e poate cel mai potrivit moment sa incepi o relatie stabila, dar daca copilul tau refuza sa vada lucrurile in alt mod, atunci e momentul in care parintele are de pus in balanta aventajele si dezavantajele deciziei. E important sa intelegem ca, realist vorbind, poti interzice doar ce poti controla. Nu mai suntem in Evul Mediu si ca atare, nu-ti mai poti trimite copilul neascultator in armata sau la manastire. Daca pretul pentru oprirea relatiei este viitorul previzibil al adolecentului (intreruperea scolii, de exemplu) atunci poate ca e nevoie de grija si de atentie in considerarea planului de actiune. O situatie de acest gen este momentul in care este vital ca maturitatea si experienta de viata a parintelui sa intre in actiune. Nu intotdeauna acceptam sa invatam de la ceilalti. Sunt situatii in care doar propria experinta ne convinge. Adolecentul nu constientizeaza decat nevoia de a fi cu persoana iubita. Parintele are de gestionat potentialul impact in viitor. Este neplacut, dar este parte din datoria parentala.

 

Voi ce ati face intr-o asemenea situatie?

 

Credit foto: freedigitalphotos.net

Endnotes:
  1. Miruna Stanculescu: http://www.mirunastanculescu.ro

Source URL: https://sfatulparintilor.ro/familie-parinti/sex-si-relatii/provocare-pentru-parinti-locuim-cu-copiii-si-cu-iubitii-lor-in-aceeasi-casa/