Familie-Părinţi/Parinti pentru parinti

Cuvânt către mămicile care doresc să-și trateze copiii prin homeopatie

04 aprilie 2016, , Vizualizări: ...
homeopatie - sfatulparintilor.ro - foter_com

Dorința dumneavoastra de a vă trata copiii și cu altceva decât preparate chimice (antibiotice și celelalte), cu medicamente naturale, sigure, netoxice și eficiente, este legitimă și de lăudat. Homeopatia este o astfel de variantă.

O folosesc cu succes pentru tratamentele copiilor  de mai bine de 20 ani, am predat cursuri de homeopatie, nu doar la noi în țară  și pot afirma că , pentru patologiile obișnuite (sau uneori, neobișnuite) ale copiilor este o terapie mereu de luat în seamă, fie ca terapie unică, fie în alternanță cu mijloacele moderne de tratament, atunci când este cazul.

Îmi permit să vă adresez un cuvant, așa cum am făcut-o și în conferințele pentru pacienți ținute în ultima vreme (le puteți viziona pe acest site – video1, video2, video3) nu numai despre avantajele acestei terapii dar și despre felul în care au loc lucrurile la mine în cabinet, spre o mai bună lămurire.

 

Întâi de toate, de ce homeopatie pentru copii?  Pentru că este o medicină blândă, netoxică, eficace, ieftină, cu mare putere profilactică (cititi mai multe in acest articol: „De ce este nevoie de homeopatie?”) Scopul tratamentelor homeopatice nu este numai acela de a trata bolile intercurente, ci și de a le preveni, pentru că homeopatia poate lucra extraordinar asupra sistemului imunitar. Acest lucru , totuși, nu se poate face de pe o zi pe alta, pentru că este vorba nu doar de o acțiune supresivă a simptomelor, ci de o construcție a unui sistem întreg ce se ocupă de apărarea organismului, deci este nevoie de timp.

În bolile acute homeopatia este extrem de eficientă în multe dintre ele (amigdalite, bronșite, enterocolite etc.)  atunci când realmente avem boli acute. Dacă remediul este bine găsit, rezultatele sunt adeseori spectaculare. Totuși, este bine de știut că în homeopatie totul depinde de reacția sistemului imun, ceea ce pune problema calității acestuia de a răspunde la boală. Iar aceasta este o problemă individuală (uneori, mai în glumă mai în serios spun că ”homeopatia se face cu materialul pacientului”).

Atunci când avem însă ceea ce se numesc recurențe, adică boli ce se repetă sau infecții ce se prezintă azi într-un fel, mâine în altul, problema nu mai este aceea de tratament al simptomelor, ci de reconstrucție imunitară, ce necesită, din punct de vedere homeopatic, stabilirea unui remediu de fond  sau individualizat, după regulile artei homeopatice. În această privință, obișnuite cu tratamentele convenționale (anti-), adeseori mamele nu au răbdare și doresc rezultate imediate pentru orice fel de secreții nazale ori tuse ori urticarie, care de cele mai multe ori nu reprezintă decât vârful iceberg-ului  imunitar. Cu alte cuvinte, pentru homeopatie, nu orice  ”muci”  sau tuse ori ”bube” trebuie tratate ca atare, în sine, ci doar în contextul întregului copilului ca sistem.

 

 

Pe de altă parte, uneori, retrezirea capacității de reacție a sistemului imun al copilului, poate duce la reacții acute, care îngrijorează mamele. Așa, de exemplu, se întâmplă atunci când un copil cu rinite sau bronșite recurente fără febră, face, în urma tratamentului homeopatic, o febră mare, sau chiar o amigdalită pultacee (”puroi în gât”) ce semnifică, de fapt efortul organismului de a LUPTA împotriva bolii. Aceste reacții, oprite brutal cu antibiotice sau corticoterapie, nu duc decât la excluderea în continuare a sistemului imunitar și la prelungirea stării de dezechilibru. NU spun că, în multe cazuri acute, alopatia nu acționează extraordinar de repede, dar este vorba de o bună măsură, când avem sau nu într-adevăr nevoie de ea.

Una dintre problemele mele curente în tratarea homeopatică a copiilor cu astfel de probleme este  ATITUDINEA MAMELOR care, disperate sau doar anxioase, nu doresc decât să scape repede de probleme fără să ia în seamă contextul care a dus la aceste probleme. Uneori, la copii cu mici probleme imunitare, adevărata problemă nu sunt copiii, ci mamele, care doresc rezultat imediat, care revendică tratamente pentru orice și care își proiectează anxietățile asupra copiilor.

Este normal ca orice mamă al cărui copil este bolnav să fie îngrijorată, să aibă temeri, să dorească vindecarea rapidă a copilului, ” să facă ceva” astfel încât copilul să fie bine.

 

Dar uneori, adevărata problemă a copilului nu este a lui însuși, ci este legată de relația cu părinții, mai ales cu mama. Mamele sunt o cauză pentru multe dintre afecțiunile copiilor, din pricina legăturilor subtile dintre ei.  Vă voi da câteva exemple:

O mamă anxioasă își pune amprenta asupra copilului, care va face somatizări anxioase de tipul ” mă doare burtica” (sau crize de astm, sau enterocolite) de fiecare dată când se simte în pericol sau când mama nu mai este cu el, ci merge în anxietățile ei, de toate felurile: de anticipație, de boală, ori frici de toate felurile. Mamele anxioase, de fapt, își părăsesc copiii când au nevoie de ele, pentru că sunt împinse, de propriul psihism, spre construcții teribile. Mama este în propriul delir anxios (”ce se va petrece dacă”)  și copilul rămâne singur, înspăimântat, cu imagini față de care este neapărat, dar care nu sunt ale lui . Spune, prin simptome, nu prin vorbe,  că ceva îl doare, dar mama nu pricepe că nu el are o boală ci doar o reacție prin care, cu mintea și sufletul său fragil reacționează. Cele mai multe cazuri de ”dureri de burtică” la copii nu sunt determinate de cauze fizice  (cum ar fi  intoleranțele alimentare sau paraziții), ci de cauze psihologice. Sentimentul de abandon, frica de separare, frica de nou si neadaptare, se manifestă psihosomatic la copii prin ”dureri de burtică”.

Astfel de mame au nevoie ele înșile de tratament homeopatic.  Pentru astfel de mame, remediile homepatice care ar rezolva problema ar putea fi Arsenicum, Lycopodium, Phosphorus, Gelsemium, etc.

 

 

O mamă depresivă, la fel. Mama depresivă nu are putere, nu este în stare, totul i se pare prea mult și se caută de ”anemie”, ”căderi de calciu și magneziu”, în timp ce vrea să aibă grijă dar nu are putere  să  aibă grijă de copil. Poate a fost un copil nedorit, sau poate, după naștere a făcut o depresie post-partum pe care nu o poate recunoaște. Mama depresivă, adeseori pare exagerat de îngrijorată de copil și proiectează asupra lui propria depresie. Cel mai tipic caz de mamă depresivă este cel de Sepia: în ciuda datoriilor de mamă, totul i se pare străin, se simte o vacă de muls, are impresia că copilul o extenuează.

 

O mamă egocentristă  care vede copilul doar ca o reprezentare a ei, și nu ca persoană de sine stătătoare, este cea mai mare problema pentru orice cabinet.  O recunoști înainte de consultație pentru că este REVENDICATIVĂ. Ea cere, nu vine la consultație;  ea  pretinde, nu dorește un tratament. EI, SI NUMAI EI, i se cuvine totul, iar dacă nu obține pe loc,  dacă trebuie să aștepte, ohoooo  ”fac scandal”. Sunt mamele pentru care copilul este  un fel de obiect de reprezentare personală, la fel ca și mașina, geanta Vuitton, unghiile și imaginea de pe Facebook. Sunt simplu de recunoscut prin atitudinea pe care o au înainte și în timpul consultației.  Copilul se urcă cu picioarele pe canapea? Ei și? Copilul lor scoate pământul de flori de la cabinet? Ei și?  Mama le dă dreptul să facă ce vor, când vor, pentru că în lume, în cabinet, totul este permis. Tanti secretară spune ”mamă, ai grijă de copil” si devine o ”babă comunistă”. La fel ca si ele, copilul lor are  prioritate absolută oricând, pentru că există un singur centru al universului: Eu.

Dar copilul lor are o problemă, de exemplu o dermatita atopică. Genetică dar și psihologic  determinată. Mama egocentrică percepe boala copilului ca un afront al propriei imagini. Nu doreste vindecarea copilului, ci doar imaginea de sine. Deci va merge la Viena, la Paris si la toți homeopatii care ii vor gâdila orgoliul.

 

Apoi, mamele an-afective, cele care stau la job și pe internet mai mult decât cu copiii, care au mai multă energie pentru  propriile construcții despre : ”cum să hrănim copii”, ”cum să educăm copiii” , ”cum să dezvoltăm abilitățile copiilor” decât prezența lor imediată și VIE cu proprii copii. Aceste mame, lipsite de instinct matern primordial (de obicei mame intelectuale,  pe la 30-40 , la care instinctele materne au fost înăbușite de job sau de stress, si de  tot felul de ”concepții” de pe internet) sunt cele care au toate caracteristicele de mai sus. Principala lor problema este ca DORESC  dar NU POT  să se reducă la condiția de mamă-naturală.

 

Copii resimt INTENS starea de spirit a mamei și o interpretează , nu numai ca transmitere de stare dar și ca reacție – manifestata prin simptome („boala”). 

 

Autor: Dr. Jurj Gheorghe

Citeste continuarea aici.

Cuvinte cheie: ,

Aboneaza-te
la Newsletter-ul zilnic
Primeste pe mail noutatile Sfatulparintilor.ro

Recomandări

Cele mai noi

Vezi cele mai noi 100 de articole

Cele mai citite din categorie

Comenteaza

Meniu