Ce am invatat de la copilul meu. Lectii pe care nu le poti invata de la nimeni mai bine - Sfatulparintilor.ro
Ultimele

Ce am invatat de la copilul meu. Lectii pe care nu le poti invata de la nimeni mai bine

Sfatulparintilor » Familie-Părinţi » Parinti pentru parinti » Ce am invatat de la copilul meu. Lectii pe care nu le poti invata de la nimeni mai bine
mama fiica - sfatulparintilor.ro - pixabay_com - people-2942907_1920

Meseria de parinte nu este una deloc usoara, mai ales daca te afli pentru prima oara intr-o asemenea situatie. Iata povestea unei tinere mame la venirea pe lume a primului sau copil.

 

Faptul ca sunt mama pentru prima oara si, totodata, o femeie activa, careia ii place sa munceasca m-au determinat sa ma grabesc cat pot de-a lungul unei zile pentru a face cat mai multe. Insa, curand, fiica mea m-a invatat sa incetinesc ritmul si sa ma bucur cu adevarat de timpul meu liber.

Dupa ce devii mama te schimbi atat tu, cat si stilul de viata. Cele mai multe dintre aceste schimbari au beneficii, insa ceea ce m-a uimit cu adevarat este faptul ca am invatat sa duc la bun sfarsit sarcini intr-o viteza incredibila.

 

Era o vreme in care imi savuram mesele. In acelasi timp, eram uimita de prietenele mele care puteau gati aproape imediat. Era o vreme in care mergeam regulat la spa pentru relaxare si rejuvenare si puteam sta ore in sir vorbind cu prienele mele fara sa ma uit la ceas.

Apoi, am devenit mama si am inceput sa am viteza unei rachete. Puteam sa gatesc si sa fac dus intr-o clipa, sa discut putin cu prietenele mele si sa trimit articolele, toate acestea in numai 30 de minute. Traiam pur si simplu pe repede inainte.

 

 

Cand citeam despre cum ar trebui sa incetinesc ritmul, ma gandeam cum se poate sa faci asta. Prin cap imi treceau intrebari ca de exemplu, <Cum, oare, sa incetinesc cand si micul dejun devenea un lux? Cum sa incetinesc cand ziua trece intr-o clipa?>, iar la finalul zilei exclamam: <Chiar s-a terminat ziua?.>

Oricat de mult m-as fi straduit, ma surprindeam cedand ritmului rapid, mi se parea ca este singura mea optiune. Inainte sa-mi dau seama, deja trecuse un an.

Apoi, fetita mea a inceput sa mearga, momentul pe care orice parinte il asteapta cu sufletul la gura. Am fost fericita cand am fost martora primilor pasi facuti de odorul meu. Privind-o simteam ca mi se topeste inima si, in acelasi timp, ma pufnea rasul. Ii placea sa mearga peste tot, se bucura sa practice dezvoltarea noi sale abilitati.

Citeste continuarea: 1 2

Data articol: 28/11/2017