Familie-Părinţi/Inspirational, motivational, emotional

Povestea de weekend: Ce m-a invatat cainele meu

06 mai 2011, , Vizualizări: ...

Ai lasat vreodata frica sa te cucereasca si sa te subjuge? Au fost situatii in care ai ales sa renunti la anumite actiuni din pricina fricii? Ai preferat sa nu pleci cu avionul in vacanta pentru frica de zbor cu avionul sau nu te-ai urcat intr-un montagne russe din teama paralizanta de inaltime? Ei bine, astazi vei citi despre un caine uluitor care m-a ajutat si invatat sa imi depasesc propriile mele frici.

 

Caspian era noua achizitie a casei mele. A aparut in fata casei noastre intr-o dimineata. Era numai piele si os, acoperit de purici si mizerie si fusese ranitavea o rana vie sangeranda pe corpul lui slabanog. I-am aruncat o singura privire acestui animal amarat si i-am spus ca este acasa.

 

A fost nevoie de saptamani intregi de tratamente veterinare, de bai si de multe boluri de mancare dar in final a inceput sa arate a caine care va reusi sa supravietuiasca. Oasele au inceput sa nu i se mai vada, pielea si blana au inceput sa capete luciu si el a devenit umbra mea constanta pretutindeni, in semn de apreciere ca i-am salvat viata. Era intotdeauna lipit de mine, cu exceptia momentelor cand trebuia sa ma duc sus la etaj in biroul meu.
Casa mea avea o scara de lemn care ducea la etaj. Catelul meu Caspian era de-a dreptul ingrozit de aceste scari. Nu conta nimic din ce faceam ca sa ii construiesc increderea in sine sau cu ce mancare minunata il tentam ca sa urce scarile, pur si simplu refuza sa se atinga de ele. Ramane jos la baza scarilor, la parter, tremurand tot ori de cate ori ma apropiam de el. Iar cand ma vedea ca urc scarile ca sa ma duc in birou, era terminat de disperare ca era separat de mine si ramanea acolo jos suspinand si schelalaind.

 

Nu aveam nicio idee de unde anume i-a aparut aceasta frica de scari si cu atat mai mult nu stiam ce pot face ca sa il ajut sa invingem frica. Dupa doua saptamani de incercari zilnice, am renuntat. Deci daca nu dorea sa urce scarile, fie ca el, sa nu le urce. Dar singura mea aparare ca sa nu ii aud plansul de la parter era sa pornesc muzica tare ori de cate ori trebuia sa lucrez in biroul meu. Cand imi terminam treaba si coboram scarile, Caspian exploda intr-o bucurie frenetica de fericire ca suntem din nou impreuna.

 

Dupa o luna de zile in acest model, am fost trezita intr-o dimineata de un zgomot. Am ramas in pat incercat sa identific ce era.

 

Click, click, click. Liniste. Click, click, click. Iarasi liniste.  

 

Am stat asa aproape 15 minute inainte ca sa invinga curiozitatea dorinta de a mai ramane sub plapuma calda. M-am ridicat din pat, mi-am pus halatul pe mine si am iesit din dormitor ca sa investighez de unde venea zgomotul. Cand am identificat cauza lui, am ramas pur si simplu cu gura cascata.

Il urmaream pe Caspian care urca scarile cu atentie. Click, click, click. Ajungea sus la etaj, se rasucea, apoi cobora scarile inapoi la parter. Click, click, click.

 

Cand ajungea jos, se rasucea si se uita la mine cu atata mandrie de parca ar fi spus: Chiar nu e mare lucru! Pot sa fac asta, pot!!

Apoi a repetat aceasta schema sus-jos din nou, si din nou si din nou, de cel putin 25 de ori, dupa ce oricum mai facuse asta inca 15 minute pana sa vin eu sa il vad.

 

Urmaream cum creste increderea in sine cu fiecare urcare si coborare a scarilor care il speriau inainte ingrozitor. Limba ii iesea de bucurie iar coada se misca frenetic de bucuria triumfului sau asupra propriei frici. Stia ca niciodata de acum inainte nu avea sa ii mai fie frica ca va fi despartit de mine din cauza scarilor.

 

Eu oricum il iubeam pe Caspian, dar in acea zi am capatat un incredibil respect pentru curajul si determinarea sa. Eram in egala masura preocupata daca eu as fi dispusa sa imi depasesc propriile mele frici. Eram si eu pregatita sa imi privesc fricile in fata apoi sa fac pasii concreti ca sa le infrang? Eram dispusa sa imi simt frica in corp si totusi sa continui sa fac de ceeace imi era frica? Am luat multe decizii in acea zi care ulterior mi-au adus o viata mult mai bogata – si trebuie sa ii multumesc lui Caspian pentru asta!

 

Asa ca pun aceeasi intrebare si pentru tine: Tu esti dispus(a) sa iti privesti fix frica in fata apoi sa urmezi pasii de a o depasi? Vrei sa iti simti frica apoi sa o invingi? Esti constient ca frica ta te tine departe de ceva ce te poate face mult mai implinit?

 

De fiecare data cand te confrunti cu o frica, incearca sa iti amintesti de acest caine curajos care a fost capabil sa isi cucereasca frica cu dragoste si determinare – apoi urmeaza-i exemplul. Tututor ne este frica de ceva in vietile noastre. Nu este nicio rusine sa iti fie frica. Cheia catre victorie, totusi, este sa iti privesti frica in fata si sa faci orice e nevoie ca ea sa nu te mai domine.

Poti permite fricilor tale sa te tina separat de ceeace iti doresti cu adevarat in viatasau poti urma exemplul lui Caspian si sa cuceresti scarile!

 

(autoarea acestei frumoase intamplari este Ginny Dye, fondatoare si CEO a companiei The Ultimate Life Company – creata pentru a da putere oamenilor de a-si implini viata pe care si-o doresc).

Cuvinte cheie: ,

Scrie și tu
Nu necesită conectare click aici pentru toate intrebarile
Aboneaza-te
la Newsletter-ul zilnic
Primeste pe mail noutatile Sfatulparintilor.ro

Recomandări

Cele mai noi

Vezi cele mai noi 100 de articole

Cele mai citite din categorie

Comentarii (4)

  1. claudia79 spune:

    FRUMOASA POVESTE MI-A PLACUT

  2. asminasmin spune:

    frumos

  3. claudia79 spune:

    am avut un ciine care musca si latra doar nu invatai nimic de la el

  4. 27ralu spune:

    Tot timpul avem ce invata de la caini.
    Mie imi spunea cineva ca daca ti-e frica de ceva,sa faci acel lucru,ca sa iti depasesti frica.si a avut dreptate.

Comenteaza

Meniu