„A aduce lauda lui Dumnezeu înseamnă a recunoaşte că toată fiinţa noastră este creată şi-I aparţine Lui.Deci ascultarea noastră o datorăm numai Lui, căci suntem opera Lui şi trebuie să ne îndeplinim misiunea pe care ne-a încredinţat-o El.Orice alt scop am vrea să atingem în viaţa, în afara voinţei lui Dumnezeu nu ne va aduce decât dezastru trupesc şi spiritual. Noi suntem creaţi cu un scop bine determinat de Creatorul nostru şi El ne-a pus la dispoziţie toate mijloacele ca să-l atingem.
Pentru mântuirea noastră El ne-a dăruit totul, chiar pe unicul său Fiu, pe Iisus Hristos, ca model de viaţă şi descoperitor al voinţeiSale. A fugi şi a ne eschiva de la cunoaşterea voinţei lui Dumnezeu, în ceea ce priveşte sensul şi scopul nostru în viaţa şi a ne făuri unul personal după aprecierea noastră, înseamnă a ne condamna singuri la moarte veşnică.
Astfel deci, pe bună dreptate, suntem datori ….să aducem cu laudele şi mulţumirile noastre Celui ce ne-a creat şi nu ne-a lasat pradă propriilor fantezii, conducându-ne in mod greşit, ci din contră ne-a arătat clar şi précis calea de urmat prin legile Sale.
Mai mult ne-a trimis şi modelul unic, minunat, născut ca şi noi din carne şi sânge şi având aceleaşi cerinţe ca ale noastre pe care le-a demonstrat în mod palpabil cum trebuie să le rezolvăm. Cine îl are pe Iisus de model în toate acţiunile vietii lui, acela şi-a găsit sensul vietii şi pacea sufletului lui.”
Arsenie Boca
Parintele Arsenie Boca a indemnat credinciosii sa continue sa se roage la el si la mormantul sau de la Prislop si cand nu va mai fi pe aceasta lume, pentru ca va veghea si ajuta oamenii din lumea de dincolo…
Cazuri reale:
O femeie avea pietre la fiere si a mers la parintele Arsenie.
Era programata pentru operatie inca parintele i-a spus ” ma, nu te du la nici o operatie; tu fa ce-ti spun eu…
Cand te duci acasa sa te duci sa iti cumperi si sa iti face ceai de limba cerbului cu coaja de portocala dar neindulcit.
Bea asa timp de cateva luni, 2-3 luni, bea asa in loc de apa si apoi du-te la control”
Ceaiul acesta zdrobeste pietrele si le transforma in nisip.
O piatra localizata la fiere nu se poate elimina decat zdrobita si cu acest ceai se zdrobeste pe cale naturala.
Sa incerce toti careau probleme cu fierea si sa vada cum se vor simti.
Părintele cunoştea medicină şi de multe ori ne spunea că “transpirăm” din cauză că nu ne funcţionează bine rinichii.
Îi spuneam că îmi cade părul iar el ne dădea remedii, că şi părul trebuie să se hrănească şi ne spunea să facem gălbenuş de ou cu ulei de ricin şi să ne spălăm capul şi să-l clătim cu oţet de mere.
Totdeauna ne dădea soluţii la probleme de sănătate.
Altădată a venit un bolnav de plămâni şi Părintele i-a zis să ia hrean plămădit cu miere de albine, spunându-i că “Cel ce a făcut cerul şi pământul e în stare să lipească o piele ruptă”.
Cine-i ingust la minte, nu are leac nicaieri.
Daca impiedici un guturai prin medicamente il transformi in alte primejdii. Lasa fazele obisnuite ale bolii ca-i cel mai bun leac al ei.(al bolii).
Ferirea de frig ajunge.
Parca toate lucrurile unui om seamana cu stapanul lor.
Mersese la Părintele o femeie din Făgăraş (d-na Burlea) destul de în vârstă, care avea probleme cu ochii (cataractă) dar ajunsă în faţa lui, femeia a uitat pentru ce a venit la dânsul.
Părintele o întreabă: “Care-i baiu’ mă femeie?” iar ea îi răspunde:
“Păi Părinte, am venit aşa, ca să vă văd,”.
Părintele o întreabă : “N-ai venit pentru asta, mă! Nu ai venit pentru ochi?”. Bătrânica îi răspunse: “Vai Părinte, mă iertaţi, dar chiar pentru asta am venit la sfinţia voastră”.
Părintele Arsenie îi spune: “Mă şi ce ţi-au spus doctorii? Să te duci şi să te operezi. Aşa-i?”.
“Da, Părinte”.
“Mă, îi spune Părintele, să nu te duci la operaţie, că o să rămâi oarbă. Să faci ce-ţi spun eu. Primăvara, să pui o sticluţă la viţa de vie şi din seva pe care o aduni în sticluţă, să iei câteva picături cu pipeta şi să-ţi pui în ochi şi nu o să mai ai nevoie de operaţie”.
După un timp m-am întâlnit cu femeia şi cu adevărat nu a mai fost nevoie de intervenţie chirurgicală, pentru că îi trecuse cataracta cu seva de la viţa de vie, precum îi spusese Părintele.
Odata Parintele a spus:
”Cand imi dati “telefon” sa staruiti, ca vin “telefoane” din mai multe parti si nu stiu de unde vine “telefonul”” dar nu era vorba de telefonul propriu-zis.
Daca te gandeai la Parintele, Parintele simtea ca cineva ii cere ajutor.(Ierod. Ieronim Coldea).
Când eram copil locuiam în Lisa, nu departe de Mânăstirea Brâncoveanu. Eram 10 fraţi (5 băieţi şi 5 fete).
Numele de fată îl aveam Andreiaş.
Aveam 13 ani când sora mea cea mare, Elena, de 23 de ani, era bolnavă de ochi (o dureau ochii, îi curgeau lacrimile şi îi scădea vederea).
Se gândea să meargă la Bucureşti pentru operaţie.
Dar într-o duminică, fiind la mănăstire, a ieşit Părintele Arsenie din biserică şi a strigat (era multă lume): “Leana din Lisa, vino-ncoace”.
Când s-a apropiat i-a spus: “Tu eşti bolnavă cu ochii. Să nu te duci la medic la Bucureşti să faci operaţie”.
I-a adus apă sfinţită: “Cu ea să te speli pe ochi”.
Aşa a făcut şi boala i-a trecut imediat.
De atunci a mers tot timpul la mănăstire şi ne-a luat şi pe noi, surorile.
Aşa am ajuns să merg şi eu în fiecare duminică. (Bălan Silvica – Făgăraş)
O fată de 13 ani, oloagă, dintr-un sat din Ardeal, a stat o săptămână la mănăstire.
Părintele Arsenie a făcut rugăciuni asupra fetei, ea fiind pusă pe un scaun în faţa altarului.
Părintele a întrebat-o : Crezi în Iisus Hristos, în Dumnezeu -Tatăl, în Maica Domnului?
Ea a răspuns: Cred din toată inima. La fel i-a întrebat şi pe părinţii fetei care au răspuns că şi ei cred.
Părintele i-a zis fetei: Dacă crezi, scoală-te şi mergi!
Ea a răspuns că nu poate.
Atunci Părintele i-a zis iarăşi:
Dacă crezi în Iisus Hristos, scoală-te şi vino la mine!
Atunci fetiţa s-a sculat pe picioarele ei, ajutată şi a mers spre Părintele Arsenie.
Părintele i-a spus că atât cât va trăi să nu se ducă în lume la distracţii, baluri, dansuri şi să se încredinţeze în mâinile lui Dumnezeu.
Dar după 2 ani, la 15 ani, fiind frumoasă, a mers la un bal şi astfel la scurt timp fata a murit.
Părintele Arsenie se izola de lume la izvorul din pădure.
Apa de acolo devenise sfinţită prin rugăciunile lui, fiind izvor de mântuire creştinească.
Vor fi vremuri grele iar cei ce se vor osteni până acolo vor fi păziţi şi răsplătiţi de Domnul Iisus Hristos şi vor avea putere în credinţă.
Mulţi credincioşi vin la acest izvor cu putere vindecătoare de orice boală, depărtând gândurile rele şi duhurile necurate.
(Bârsan Elena – Sâmbăta de Sus)
Schimbarea mea s-a petrecut cu viteza şi tăria unui fulger.
Îmbrăcată subţire, cu pantofi decupaţi şi talpă de plută, mă plimbam ca un fotomodel printre oameni.
La mormântul Părintelui însă, ceva s-a năruit în mine.
Am început să plâng fără contenire şi prin faţa ochilor îmi treceau toate păcatele pe care le săvârşisem.
Nu ştiu cât timp am stat la mormânt dar când am revenit în curtea bisericii, aveam un dor cumplit de mântuire, un dor sfăşietor să rămân acolo, să nu mă mai despart de Părintele.
Era peste puterile mele să mai plec.
Prietenii care mă aşteptau la maşină nu au înţeles nimic.
Credeau că am înnebunit, că trec printr-o criză de delir mistic.
Într-o secundă am lăsat în urmă tot: o carieră strălucită, o casă superbă în cartierul Primăverii din Bucureşti, luxul şi toate deşertăciunile vârstei.
Am câştigat infinit mai mult: ajutorul şi mângâierea Părintelui.
(Maica Maria – Măn. Prislop)
De câte ori mergeam la Drăgănescu, întâlneam o credincioasă, Mariana Dodi din Bucureşti, care pregătea pliculeţe cu mir şi le împărţea la credincioşi.
La această femeie Părintele îi spunea mereu că ea are “să scape din toate”.
Acest lucru s-a adeverit şi cu ocazia cutremurului din 1977.
Locuind la un bloc cu nouă etaje, foarte vechi, împreună cu o femeie care urma să nască şi pe care o găzduia, în timpul cutremurului au intrat sub tocul uşii, aşa cum se obişnuieşte în asemenea situaţii.
Instalaţiile fiind foarte vechi, blocul a explodat, aruncându-le pe amândouă în mijlocul străzii scăpând astfel cu viaţă în timp ce restul locatarilor au murit.
S-a scris chiar o carte la Bucureşti care este intitulată “Mariana Dodi”.
(D-na M.A.)
Înainte de căsătorie ne-am dus amândoi la Mănăstirea Prislop pentru a primi de la Părintele Arsenie binecuvântare pentru căsătorie, să ne spovedim şi să ne împărtăşim.
Odată cu noi a venit la mănăstire şi un băiat de vreo 25 de ani, olog.
Patru oameni l-au dus în braţe.
Sâmbătă seara l-a spovedit, iar duminică oamenii l-au dus în biserică.
Când ne-am împărtăşit cu toţii, acel olog a rămas în urmă.
Oamenii s-au apropiat să-l ridice, dar Părintele Arsenie i-a zis unuia:
”Nu-l lua de braţ, Gheorghe . Ridică-te în picioare”.
“Dar, Părinte de patru ani de zile nu am mai umblat !”.
“Ridică-te în picioare şi zi: Doamne, Iisuse Hristoase, ajută-mă! Dai un pas, mai dai un pas şi zi: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, fă ca Sfânta Împărtăşanie să pătrundă în toate încheieturile mele, în toţi rărunchii mei şi să mă fac sănătos”.
Şi l-a împărtăşit şi a ieşit din biserică la braţ cu acei oameni.
S-a mirat toată lumea, iar mama lui plângea de bucurie de uda pământul. (Cismaş Eugenia, 78 ani, Făgăraş)
Un bărbat de vreo 50 de ani se arsese pe faţă cu azot şi era desfigurat. Dar nu pentru asta venise la Părintele, ci doar pentru a-i înmâna un modest pomelnic.
Duhovnicul l-a străpuns cu privirea, după care l-am auzit spunând:
“De ce crezi tu, creştine, că te-ai ars chiar pe faţă, ca să fii respingător pentru toată lumea? “.
Bărbatul amuţise.
“Să-ţi spun eu de ce.Ţi-ai bătut joc de o fată în tinereţe, dar nu ai luat-o de nevastă. A rămas singură, până la vârsta asta şi este şi stearpă pe deasupra fiindcă a avortat, ca să evite ruşinea unui copil fără tată, iar de atunci n-a mai putut rămâne însărcinată. Ai păcătuit şi tu, dar ai împins-o şi pe ea spre păcat! Acum plăteşti cu suferinţa asta.”
Omul îşi plecase ochii în pământ şi plângea înfundat, cu pomelnicul uitat într-o mână.
Eram cu Părintele Arsenie şi l-am întrebat:
”Ce să facem Părinte, că acum este foarte rău”.
Părintele zice: “Va veni şi mai rău”.
Zic: “Parcă toate sunt otrăvite. Nici nu ne mai vine să mâncăm”.
“Mă, face-ţi semnul sfintei cruci pe tot ce mâncaţi: apă, ceai, cafea, prăjitură, fructe, băutură, mâncare, pâine. De ar fi dat chiar şi cu otravă, Sfânta Cruce anulează tot ce este otrăvit”.
(Maria Matronea, Sibiu)
Mi-a spus că de sus ne va ajuta mai mult decât de jos şi să-l chemăm aşa:“Preot monah Arsenie, trimite-mi duhul tău paznic şi dă-mi sănătate şi linişte. Depărtează de la casa mea necazurile şi suferinţele, că ai Duh Sfânt”.
(Chiş Aurelia, 93 ani, com. Boiu, jud. Mureş)
Acum sunt citite aceste articole
