De ce parintii iubitori isi bat copiii uneori? Rugaciune ajutatoare
De cele mai multe ori, cauza acestui impuls este frica data de un control excesiv, dublate de necredinta. Necredinta in viata, in sine, in viitor, in Dumnezeu.
Parintele crede, de fapt mintea lui crede, ca el stie cum e mai bine si daca nu se impune. Copilul va ajunge rau in viata, poate un ratat nefericit, poate ii va si reprosa parintelui neimplinirile sale si va ajunge nici sa nu ii mai vorbeasca, iar parintele isi incheie viata singur, abandonat, parasit, neimplinit, neiubit si ratat. Pana aici se ajunge cu scenariul mintii care crede ca, oricat de mare e durerea ca si-a batut copilul, ea de fapt se apara de acest scenariu apocaliptic viitor.
Un parinte care traieste acest tip de conflict sufletesc, de neputinta, vinovatie, nevoie de control, are nevoie de ajutor.
Dar nu de ajutor venit tot din minte, tehnici de parenting, specialisti care ii explica unde greseste. El stie deja toate acestea, a incercat sa le aplice si nu a reusit. Ajutorul este cel al credintei.
Iesirea din aceasta noapte a mintii care impiedica sufletul de parinte sa straluceasca se face, din experienta mea, numai prin credinta. Poate tu ca parinte ai crescut intr-un mediu in care ti s-a aplicat acelasi tratament. Sau poate nu ai dedus ca traiesti intr-o lume prietenoasa. Nici nu mai conteaza de ce recurgi spontan la bataie. Insa in egala masura, dand ochii in jur roata, poti recunoaste ca in medii similare unii oameni au vieti frumoase, implinite iar altii sunt imbibati de probleme si necazuri. Diferenta dintre ei este data de credinta lor.
“Credinta ta te va mantui” ne-a spus Isus si ne reamintim in fiecare clipa.
Alege sa crezi.
Alege sa crezi in Dumnezeu ca nu si-a trimis copiii pe lume ca sa ajunga rau si ca nu esti tu unicul salvator pentru viata lor.
Alege sa crezi in Dumnezeu ca are un plan frumos pentru copilul tau si ca o secventa punctuala din momentul prezent nu va defini viitorul copilului.
Alege sa crezi in iubire, ca atunci cand simti si daruiesti multa iubire copilului, el va creste intr-un mediu sigur, linistit, stabil si va invata ca e in regula si sa mai gresesti cand si cand. Astfel nu va deveni un adult vesnic vinovat pentru orice sau nesigur pe lumea in care traieste, in special pe cei apropiati lui.
