Miracolul de langa Gara Obor, un loc sfintit de un om. „Ce-am facut noi cu copiii acestia?” Interviu

In fata ei nu vezi dimineata siruri de masini demne de cel mai select salon auto si nici defilarea de tinute si telefoane mobile cel putin cat un salariu mediu pe economie fiecare. Vezi in schimb chipuri fericite de copii care intra cu drag pe poarta, abia asteptand sa isi imbratiseze directoarea. Este ceea ce am vazut.

Pe poarta scolii Ferdinand I din Bucuresti, langa Gara Obor, unde un om a sfintit un loc, creand un miracol. Un miracol care nu ar trebui sa fie decat normalitatea Educatiei: clase moderne si prietenoase, metode revolutionare de predare, multe activitati extrascolare, de la sport si arte martiale, la matematica interactiva, dans, teatru, gradinarit chiar in gradina scolii si chiar arhitectura.Cu nume parca predestinat, prof. Violeta Dascalu a transformat scoala de cartier, un loc fara sansa, cu multi elevi proveniti din medii defavorizate si abandon urias, intr-un autentic model de educatie in centrul caruia se afla nu programa, nu manualul, nici macar ambitiile parintelui, ci copilul, care trebuie sa se cunoasca si sa isi deschida aripile: „sa fie pregatiti ca in viata lor sa apara mereu lucruri spectaculoase, extraordinare, sa le primeasca, sa le inteleaga, sa isi doreasca sa stie mai mult, sa faca fata”.

Si, esential, Scoala Ferdinand este si una pentru parinti, aceia care chiar vor sa-si vada copiii impliniti si fericiti: „Daca ai un copil care deseneaza exceptional, lasa-l sa se duca la Tonita, nu-l trimite la Mihai Viteazul, ca-l distrugi”.

Pentru meritele ei cu totul exceptionale, prof. Violeta Dascalu, directoarea acestei scoli cu adevarat de elita intr-un sens pe care Romania inca nici nu-l cunoaste, a primit anul acesta din partea Ambasadei SUA la Bucuresti premiul „Femei Curajoase” 2017.

Este Scoala Ferdinand una pentru elite? Ce fel de copii aveti aici?

O mare varietate de copii. Avem copii care nu pot lua peste 5 la evaluarea nationala si se duc la scoli profesionale. Sunt copii carora le place sa sape si sa care cu roaba in gradina scolii si stii ca vor fi buni meseriasi.

Sunt si copii pe care ne chinuim sa-i alfabetizam dupa scoala, cu fundatia Inocentii, uneori si parintii lor sunt analfabeti. Avem 15 copii in acest program, primesc si masa la pranz. Vin studenti la Medicina si ii invata cum sa acorde primul ajutor. Iar progresul lor se vede.

Si avem copii care intra cu 9,90 la Mihai Viteazul, la Cantemir, la Iulia Hasdeu, la Vianu. Avem fosti elevi ai scolii noastre olimpici nationali si internationali, avem o studenta la Cambridge. E o scoala pentru toti copiii. Cine vrea performanta va gasi la noi profesori pentru performanta.

Inteleg ca ati primit inclusiv copii refugiati.

Da. Au venit la noi prin „Salvati copiii”. Unii au plecat din Romania, au venit altii, am interactionat cu copii care nu rupeau o vorba romaneste, unii de prin Afganistan. S-au jucat impreuna cu copiii nostri care s-au dus natural spre ei. Copiii din colturi diferite ale lumii gasesc intotdeauna un limbaj comun.

Sunt totusi copii care provin din culturi diferite. Nu s-au simtit clivajele?

Nu. Am avut copile venite din zona islamica. Veneau imbrobodite cu basmaluta la scoala si nu era nicio problema. Avem si acum familii mixte, de exemplu, doua fetite din parinti chinezi care nu stiu o boaba romaneste. N-au nicio problema. Avem copii cu dizabilitati, cu autism, cu retard, unii care vorbesc mai incet sau se misca mai incet din diverse motive. Invata impreuna cu ceilalti copii in clase obisnuite.

Si cum reusiti sa pastrati un nivel care sa nu-i intarzie pe unii si sa le fie, totusi, accesibil celorlalti?

Cheia au fost colegii mei, profesorii care nu au refuzat acesti copii. Bucuria, deschiderea si firescul lor i-au invatat si pe copii sa reactioneze la fel: „Stefan e colegul nostru si vorbeste mai incet, sa fim mai atenti ca sa-l auzim”. Cand se organizeaza o piesa de teatru, copilul cu probleme primeste si el un rol, fie si de copac, dar sa fie pe scena, sa fie valorizat.

Cum ati selectat profesorii?

Pe unii i-am gasit aici, unii au venit pe parcurs chiar din alte localitati. Nu toti profesorii si invatatorii sunt exceptionali, nu toti au aceeasi metoda. Dar in permanenta am grija sa mearga la cursuri, sa prinda curaj, mai mergem si noi directorii pe la ore, stam de vorba cu ei, ii incurajam.

Le-am povestit ca nu suntem orice fel de oameni, nu avem o meserie obisnuita, noi avem meseria de a creste oameni si de a-i educa frumos. 99% dintre noi suntem mame. Eu am trecut ca mama printr-o trauma cu copiii mei care au invatat in alte scoli si sufereau din cauza anumitor atitudini ale profesorilor: nepasare, antipatie.

Copiii mei vedeau ce pregateam acasa si ma intrebau: tu chiar faci asa ceva la scoala, faci temele astea la dirigentie?

Ce teme?

Legate de sanatate, de prietenie, de emotii, de igiena personala, ieseam cu elevii in oras, la Cernica, cu bicicletele, cu autobuzul, copiii relationau altfel in contexte diferite. Copiii mei remarcau ca profesoara lor de geografie nu facea ce faceam eu. Eu le facem la indigo harti si teste, in anii ’90 nu exista asa ceva tiparit, ma ajutau si ei sa le concep.

Nu mi-am blamat colegii, dar le aratam copiilor mei alta fateta. Ca mama mi-am spus ca eu nu pot sa ma duc oricum in fata elevilor, ma bazam pe feedback-ul de la copiii mei, considerand ca si cei de la scoala sunt tot copiii mei. Ce asteapta ei de la mine?

Iar pe langa reactia mamei, exista profesorul de specialitate care dorea sa aduca in fata copiilor alte metode, sa ghiceasca ce doresc, le punea intrebari provocatoare, ii ruga sa descopere lucruri, sa vina cu pareri personale.

Pareri personale la geografie?

Le ceream, de exemplu, sa conceapa un plan de dezvoltare a unei regiuni. Cum ati dezvolta voi regiunea de nord-est? Ce ati face daca ati fi locuitori sau primar intr-o localitate cu resursele care vedem ca sunt acolo? O fabrica de celuloza si hartie, o rafinarie? Ce ar putea fi valorificat din reusursele judetului?

Am auzit cu totii de Brexit. Ce stiti voi ca s-a intamplat? Ce credeti ca va urma? De ce credeti voi ca dacii au fost asimilati de romani? Oare toti romanii s-au casatorit cu femei din Dacia si ele au abandonat cu totul limba, identitatea? Stiti ca sunt si alte teorii si ce pareri aveti despre ele?

Ma intreaba de ce nu gasesc toate acestea in manuale. Pentru ca ele nu sunt revizuite din 1998, dar noi trebuie sa vorbim despre tot ce se intampla.

Citeste continuarea pe ZIARE.COM[1].