Familie-Părinţi/Exclusiv: părinți vedete

Luminita Anghel a vrut sa-si ajute fiul sa-si gaseasca parintii biologici

20 iunie 2011, , Vizualizări: ...

Cand spui Luminita Anghel, automat iti vine in minte timbrul special al vocii sale inconfundabile. Asemeni altor vedete de la noi, cantareata a adoptat un baietel pe care il iubeste nespus. Din pacate, in urma cu 5 ani, David a aflat acest lucru nu de la mama lui, ci din presa. Cu toate acestea, legatura speciala dintre Luminita si fiul ei nu a avut de suferit, dimpotriva, ea a devenit si mai puternica. Astfel ca azi Luminita si David sunt, mai intai de toate, prieteni. Despre adoptie, despre incercarea vedetei de a-l ajuta pe fiul ei sa-si gaseasca parintii biologici, dar si despre colaborarea Luminitei Anghel cu Disney Junior, intr-un interviu acordat in exclusivitate de cantareata.

 

– 14 ani, o varsta critica la care sunt foarte multe tentatii. Ai vorbit cu fiul tau despre aceste pericole, despre fete…?

Am vorbit cu el despre pericolele acestei varste inca de cand el avea 6 ani. Aproape in fiecare an, cu cat crestea, abordam subiectele din nou, bineinteles, adaptandu-le modului lui de perceptie, in functie de varsta. Concret, am vorbit despre homosexualitate, pedofililie de cand era inca foarte mic tocmai pentru a-l invata cu eventualele pericole din scoli si din strada.

 

– De exemplu, cum i-ai explicat ce e aceea pedofilie?

I-am spus ca pedofilia e atunci cand un om mare, in general un barbat, dar sunt situatii cand si o femeie incearca sa-l atinga in zonele intime – i-am explicat si care sunt zonele intime. I-am spus ca e periculos atunci cand un adult intentioneaza sa-l atinga in zona respectiva, iar cand se intampla acest lucru trebuie sa apeleze imediat la un cadru didactic, daca se intampla in scoala. Iar daca i se intampla intr-o toaleta publica sau pe strada sa ceara ajutor celor din apropiere, sa vina imediat acasa sa povesteasca. Bine, el inca din clasa intai, cand venea acasa, imi zicea: “Mama, am o veste proasta si una buna” pentru ca a fost obisnuit sa spuna tot ce i se intampla pe parcursul zilei, fie ca avea legatura cu scoala sau cu ce i se intampla in afara acesteia.

 

– Cat de tare iti batea inima cand il auzeai ca are o veste proasta?

S-a intamplat sa-mi bata destul de tare, mai ales ca au fost conflicte de-a lungul copilariei lui, mai ales cand au inceput sa apara rautatile legate de adoptia lui, cand copiii auzeau in familiile lor discutii pe acest subiect si nu puteau sa inteleaga ce inseamna exact cuvantul “adoptat” si, atunci, il puneau intr-un context gresit si de cele mai multe ori il raneau, il jigneau.

 

– Apropo de adoptie, stiu ca David a aflat ca e adoptat dintr-un documentar TV despre tine. Daca nu afla, i-ai fi spus? Cand crezi ca ar fi fost potrivit sa ii spui acest lucru?

Eu am citit foarte multe carti despre cum trebuie sa cresti un copil adoptat ca sa nu faci diferenta intre el si un copil biologic. Recunosc cu mana pe inima ca nimic din ceea ce am citit nu a mai contat atunci cand el a aflat ca e adoptat si, din pacate, nu din gura mea, ci de la televizor. Asta s-a intamplat acum vreo 5 ani. Exact in anul respectiv facusem o evaluare psihologica si mi se spusese ca e hipersensibil si ca ar trebui sa mai aman momentul in care sa ii spun – asa cum invatasem eu din carti ca trebuie sa inlocuiesc cuvantul adoptie cu dorit, iubit. A fost intr-adevar o drama cand a aflat. In prima faza a fost o negare, o dorinta a lui de a nu accepta realitatea, apoi a fost multa suferinta si multe reprosuri. Pana la urma totul s-a reglat si, acum, suntem prieteni si suntem legati.

 

– Cum ai reusit sa treci de la faza de negare la cea in care v-ati apropiat din nou afectiv?

Am vorbit foarte mult, i-am oferit multa afectiune, i-am explicat ca acest lucru nu e ceva de care ar trebui sa ii fie rusine, ca sunt foarte multi copii ca el care au fost adoptati – i-am dat exemple de vedete cu copii adoptati, cum e cazul lui Teo Trandafir, pe care o stia de mic. Incet incet a acceptat situatia si a reprimat-o fara sa-i mai dea mare importanta.

 

– Crezi ca un parinte care adopta un copil trebuie sau nu sa-i spuna acestuia ca a fost infiat?

Depinde de situatie. Daca copilul e dintr-o familie de oameni celebri, e mai delicata situatia. In acest caz, e bine sa i se spuna copilului despre adoptie inca de la o varsta frageda.  Ma rog, cartile spun ca aceasta varsta e de 6-7 ani, adica atunci cand perceptia copilului e destul de mare astfel incat sa inteleaga exact situatia si sa o accepte ca pe un lucru firesc si nu ca pe o pedeapsa. Teama de un nou abandon, in momentul in care afla de adoptie, e foarte mare. De aceea e bine sa ii spui in momente in care e foarte bine echilibrat din punct de vedere emotional. Trebuie sa te feresti de varsta adolescentei, cand copilul e un rebel, confuziile sunt foarte mari in mintea lui, pentru ca atunci exista riscul ca el sa priveasca adoptia ca pe un blestem si ca pe o recunoastere a faptului ca nu a fost dorit.

 

– David te-a intrebat de parintii lui biologici?

Nu a intrebat el, i-am spus eu acum trei ani ca, daca ar dori sa isi cunoasca parintii biologici, nu as avea nici o problema si ca il voi sprijini sa ii gaseasca. A avut o reactie foarte violenta. Mi-a spus cum ar putea sa isi doreasca asa ceva sa isi cunoasca mama care l-a abandonat atat de repede la nastere si nu a dorit sa stie nici cum il cheama, nici cum arata.

 

– Ce boacane face David la 14 ani?

Face boacane mai putin firesti decat celor pentru varsta lui. Adica nu s-a apucat de fumat, nu bea, nu se ascunde prin parcuri cu berea in mana. Dar, pentru a aface front comun, din motivul firesc de a fi acceptat in gasca, mai chiuleste de la ore. Dar aflu pentru ca, din pacate pentru el, e celebru – asta e mare lui stigmat – ca lumea il cunoaste si mai primesc cate un telefon de la cineva care imi spune vezi ca l-am vazut pe fiul tau la cofetaria X, de exemplu, si du-te acolo sa vezi ca e cu o gasca de copii.

 

– Si te duci?

Am trims dupa el. Nu m-am dus personal ca sa nu-l pun intr-o situatie penibila fata de colegii lui. Nu i-am facut niciodata scene in fata copiilor si niciodata nu m-am dus la scoala sa reglez conturile lui sa ma iau de copii care l-au jignit sau l-au sicanat. L-am lasat sa si le regleze singur, dar am discutat foarte mult acasa pe aceasta tema. Recunosc ca au fost momente in care m-am enervat, ca orice mamica, pe neputinta lui de a se descurca sau pe faptul ca e prea bun si prea sensibil. E drept ca la pumn nu trebuie sa raspunzi tot cu pumnul, dar el, din cauza faptului ca e copil de vedeta a avut suficient de mult de tras pe chestia asta.

– Orice copil, vrei nu vrei, aude cate o injuratura. L-ai auzit prin casa spunand cuvinte urate?

Niciodata, dar am auzit si am fost chemata la scoala ca spunea astfel de lucruri. Din teribilism, normal.

 

– Le intelegea, constientiza ce insemnau ele, de fapt?

Nu stiu daca le intelegea, dar din teribilism sigur o facea pentru ca erau combinate cu miscari din buric, asa cum vedea in telenovelele romanesti gen “Inima de tigan”. Era un fel de teribilism, un circ daca vrei, pe care il facea tocmai pentru a atrage si el atentia. Dar niciodata nu a injurat acasa.

 

La calculator ii lasi liber acces – oricand, oricat pe orice site?

Calculatorul e parolat, are program cand sta la el – de regula in weekenduri, sau seara, in cursul saptamanii daca are ceva de luat pentru scoala, sau vreun material de facut. De regula, are acces la calculatoar doar supravegheat. Recunosc ca sunt destul de scarboasa la capitolul asta pentru ca am lucrat la Protectia Copilului si am intrat in contact cu oameni care mi-au spus despre pericolele de pe internet, despre efectul acestora asupra mentalului copilului si am preferat sa-l protejez.

 

– Verifici pe ce siteuri a intrat, te uiti la “history”-ul programului?

Ii verific chiar si prietenii de pe Messenger, de pe Facebook… De fapt nici nu mai are pagina pe Facebook pentru ca s-a enervat ca ma bag prea mult in viata lui.

 

– Cum sta fiul tau la capitolul fete? Greu de crezut ca la 14 ani nu are o iubita…

E greu de crzut ca nu are una, iar daca are, se ascunde destul de bine. El reactioneaza destul de violent cand il intreb daca are vreo iubita. Incepusem sa cred ca daca se parfumeaza des, isi face freza cu atentie, se imbraca elegant, sigur e cineva la scoala de care ii place, dar niciodata nu a recunoscut ca ar avea vreo iubita.

 

– Daca il vezi pe straca cu o fata de mana, ce ai face – l-ai ocoli sau te-ai duce la el sa il saluti?

M-as bucura sa-l vad asa. Ar fi confirmarea faptului ca am un copil obisnuit intr-o lume nebuna. Mi-ar fi mai greu sa il vad cu un baiat de mana (rade). Oricum, noi, parintii, trebuie sa intelegem ca suntem expusi unor situatii carora trebuie sa le facem fata, iar copiii nostri trebuie sprijiniti si nu indepartati de familie. Oricum, daca l-as vedea cu o fata tinandu-se de mana, nu m-as duce la el, pentru ca l-as stingheri, cred ca pe amandoi i-as pune intr-o situatie neplacuta. Dar, probabil, voi avea o discutie prieteneasca cu el, acasa. Chiar daca ar nega, l-as lasa pana in momentul in care ar fi el dispus sa mi se destanuie.

 

– Despre sex, viata sexuala ati vorbit?

Da. Dar, din pacate, nu recunoaste nici ca se barbiereste, desi o face. Nega cu vehementa lucrul acesta, desi foloseste aparatele pe care i le-am pus in dotare special pentru treaba asta. Iti dai seama cum e cu discutia cu sexul…

 

I-ai pune si prezervative la indemana?

I-as pune.

 

– Din pacate ai trecut printr-un divort foarte urat care sigur l-a afectat pe David. Cum l-ai ajutat sa treaca peste aceasta perioada? Ce anume ti-a reprosat el?

Nu mi-a reprosat niciodata nimic. A fost extrem de protector cu mine, se temea pentru mine, ma intreba mereu daca ma simt bine, daca sunt ok, pentru ca vedea ca sufar. El a mers la consiliere psihologica, pentru ca nu aveam altfel cum sa depasim momentul, pentru ca a suferit foarte mult. Nu atat din cauza rautatilor pe care le-a spus cel al carui nume il poarta David, ci din cauza ca toate acele lucruri s-au rasfrant asupra lui la scoala.

 

– Cum a venit colaborarea cu Disney?

Am pus vocea pentru Mother Gothel – personajul principal negativ din “Tangled” (tradus la noi “O poveste incalcita”). A fost prima mea experienta de gen si mi-am dorit de mult sa o traiesc. Asta a fost prima colaborare cu Disney Romania. A doua are legatura cu noul program – Disney Junior – pentru care eu imi pun vocea pe “Cantecul mamei” – un cantec de leagan traditional, primul dintr-o serie de 12 poezii animate minunate care se difuzeaza la Disney Junior din 1 iunie. Fiecare poezie insoteste un montaj din filme clasice de animatie Disney, precum Bambi, Dumbo, Doamna si Vagabondul, propunandu-si sa introduca o noua generatie de copii in lumea minunata a poeziilor bine citite. Colaborarea cu Disney Junior a fost o inspiratie, dar si o celebrare a calitatii mele de mama, astfel ca sunt extrem de incantata ca pot sa citesc pentru “Poezii alese”. In calitate de cantareata si mama, stiu din proprie experienta cat de importante sunt povestile bine spuse pentru a-i inspira pe copii si pentru a aduce familiile laolalta. Am crescut cu totii cu povesti si personaje Disney fantastice si imi place nespus de mult ideea de a folosi aceste povesti clasice pentru a-i introduce pe copii in lumea poeziei.

 

 

Foto: Disney Romania

Scrie și tu
Nu necesită conectare click aici pentru toate intrebarile
Aboneaza-te
la Newsletter-ul zilnic
Primeste pe mail noutatile Sfatulparintilor.ro

Recomandări

Cele mai noi

Vezi cele mai noi 100 de articole

Cele mai citite din categorie

Comentarii (5)

  1. ramy29 spune:

    O admir pe Luminita Anghel pentru vocea ei deosebita .

  2. claudia79 spune:

    prea multe fite are bea apa incalzita la microunde in pahare de la paris

  3. asminasmin spune:

    FRUMOS ARTICOL

  4. sims spune:

    o actiune cu 2 taisuri

  5. 27ralu spune:

    He he,copilul ei fumeaza de mult…

Comenteaza

Meniu