INTERVIU Brinda Callahan: Ce inseamna sa fii parinte constient - Sfatulparintilor.ro
Ultimele

INTERVIU Brinda Callahan: Ce inseamna sa fii parinte constient

Sfatulparintilor » Familie-Părinţi » Exclusiv: părinți vedete » INTERVIU Brinda Callahan: Ce inseamna sa fii parinte constient

BRINDA CALLAHAN va fi prezenta in perioada 2-4 noiembrie la Bucuresti, pentru prelegerea publica ”Cresterea Constienta a Copiilor (vineri 2 noiembrie, ora 19:00) si seminarul interactiv ”Granite Responsabile si Sanatoase” (sambata si duminica, 3, 4 noiembrie, intre orele 10:00 – 17:00), eveniment la care Sfatulparintilor.ro este partener media, fiind sustinatorii oricaror oportunitati in care parintii pot fi informati de catre specialisti de calibru cum sa fie parinti in adevaratul sens al cuvantului, pentru a modela viitori adulti echilibrati si armoniosi.

 

Acest eveniment face parte din seria ”Cresterea Constienta a Copiilor” ce a debutat odata cu lansarea cartii cu acelasi nume, scrisa de Lee Lozowick si tradusa de Irina Margareta Nistor, din care puteti citi gratuit primele capitol aici.

Ce inseamna sa-ti cresti constient copiii aflati din interviul cu Brinda Callahan. Vezi interviul in limba engleza pe site-ul Goodcompany.ro.

 

Interviu Brinda Callahan: Ce inseamna sa fii parinte constient

 

– Ce inseamna sa fii parinte constient? Cum ai defini aceasta notiune si ce inseamna pentru tine?

A fi parinte constient inseamna sa fii atent, sa fii prezent. Sa fii parinte constient, cred ca inseamna sa fii in contact cu nevoile copiilor tai, sa intelegi responsabilitatea pe care o ai fata de ei ca si model si pazitor al lor, sa intelegi la nivel profund cat de important este sa hranesti acel foc al spiritului uman si inocenta copiilor. Sa fii constient este un subiect foarte important! Se dezvaluie si se adanceste pe masura ce ni se deschid inimile, sentimentele si atentia. Pentru a ne creste constient copiii, este vital sa renuntam la obiceiurile noastre egoiste si sa ne angajam plini de bucurie pe un drum care cere sacrificiu si a fi in serviciul celorlalti.

 

– Care este diferenta intre a fi un parinte traditional si a fi un parinte constient?

In modul traditional de a creste copiii, suntem mai putin dispusi sa ne punem intrebari despre modul in care sunt setate structurile sociale si familiale de care suntem inconjurati. E posibil sa actionam fara a ne pune intrebari sau fara a simti. A deveni constient inseamna a investiga sistemul de valori, regulile si credintele ce au facut parte din educatia pe care ai primit-o si a-ti pune intrebari referitoare la influentele culturale, educationale, medicale si religioase bine inradacinate. Se poate schimba contextul de crestere a copiilor prin control si formarea acestora la standardele confortabile impuse de noi , astfel incat sa pastram inocenta si minunea de a fi copiilor, pentru ca ei sa infloreasca la potentialul lor, sa fie fiinte umane complete, libere.

Este foarte important sa gasim increderea in noi insine. De multe ori aceasta a fost ingropata sau distrusa cand eram copii. Avem sarcina dificila de a dirija lucrurile intr-o directie ce are puterea de a vindeca generatii trecute, prezente si viitoare. Odata ce incepem sa simtim si sa experimentam ce inseamna sa fim parinti sanatosi si intregi, putem incepe sa facem distinctii clare intre valorile traditionale ce ne sunt utile in noul context si cele care sunt abuzive, neadecvate sau nu ne mai sunt de nici un folos.

 

– Ce este de facut atunci cand doar unul dintre parinti vrea sa invete ce inseamna sa-si creasca constient copiii, iar celalalt considera calea traditionala mai potrivita?

Ingredientul principal aici este rabdarea. Nu putem forta pe nimeni sa se schimbe. Cel mai bun lucru pe care-l putem face este sa pasim cu onestitate pe drumul nostru catre constienta. De cele mai multe ori, partenerul nostru va observa schimbarile ce incep sa apara in cadrul familiei. Sa fii tu insuti un exemplu, este un mod puternic de a comunica. Intransigenta si judecata vor crea doar defensiva. Este foarte important sa nu diminuam autoritatea celuilalt parinte in fata copilului, creand o divizare in familie. Purtati discutiile in contradictoriu cand copiii nu va pot auzi. Tatal poate avea limitele lui intr-o situatie in care mama are o toleranta diferita. Intr-o situatie fericita, vom fi capabili sa discutam cu partenerul nostru si sa vorbim despre ceea ce vedem la copil si este rezultatul unui anumit comportament al nostru ca parinti. Sincronizarea este importanta, astfel incat sa ne putem auzi unul pe celalalt.

Subiectele fierbinti pe tema asta, sunt cele legate de disciplina, alaptare la san, alimentatie, orele de somn, patul familial si limite pentru copiii de diferite varste. Daca va aflati intr-o situatie in care este nevoie sa faceti compromisuri din cauza partenerului, pastrati copilul sub atentie, fiind pentru el ceea ce se numeste ”martor iluminat”. De exemplu, puteti observa suferinta pe care partenerul  a creat-o copilului, prin aplicarea unei granite abuzive. Fiind martor intr-un mod constient si conectat cu copilul, acesta simte ca nu este singur si il ajutati sa suporte mai usor durerea provocata.  Poate ati avut o persoana in viata voastra care v-a oferit asta, un profesor sau un bunic si cunoasteti deja valoarea unui astfel de martor.

Important: Daca e violenta (fizica, sexuala sau mentala), este foarte important sa actionati pentru a proteja copilul. Daca tolerati o astfel de situatie, va rog sa cereti ajutor profesionist pentru voi si copil.

 

Care ar fi 10 pasi pe care-i recomanzi, pentru a incepe sa fim parinti constienti?

Exista o carte minunata cu titlul ”Parenting. A Sacred Task. 10 Basics of Conscious Parenting”, scrisa de Karuna Fedorschak. Ea ofera o schita foarte buna despre ce nevoi au copiii. Momentan este disponibila doar in limba engleza, dar merita efortul sa o cititi si sa aplicati! Iata cele 10 notiuni de baza pe care le listeaza in aceasta carte:

Iubire
Atentie
Granite
Hrana
Mangaiere
Ajutor
Umor
Respect
Relaxare
Sa rezisti/Sa renunti

 

– Nu m-am pregatit din timp pentru a deveni parinte, iar acum ca am copil, este foarte dificil sa-mi gasesc timp sa invat, sa citesc sau sa merg la seminarii. Ce pot face totusi?

Sugestia mea este sa-ti stabilesti ca prioritate educatia ta ca parinte. Este uimitor ce poate face puterea intentiei! Gaseste o carte pentru parinti care ti se pare buna si ia-ti angajamentul sa citesti un anumit numar de pagini pe zi. Citeste acele pagini, asimileaza ce-ai citit si vezi ce relevanta are pentru tine, daca ti se potriveste. Fa pasi mici. Vorbeste cu alti parinti, cu care poti vorbi despre idei noi si cere-le sprijinul. Atunci cand dorim sa ne educam, gasim alti parinti, suntem inspirati, trecem prin perioade grele si avem astfel oportunitatea de a forma un fel de ”cultura tribala” in care sa ne educam copiii. In lumea de azi, ne confruntam cu familii de tip nucleu si multe godspodarii cu un singur parinte. Sa facem fata este o provocare majora. Avem nevoie unii de altii!

La nivel organic, accepta faptul ca esti parinte, ca acest copil a venit la timpul potrivit si ca esti intr-un fel ”Dumnezeu” pentru el. Corpul si fiinta ta contin deja informatia de care ai nevoie pentru a deveni parinte constient. Acceseaza asta si actioneaza!! Daca nu ai timp pentru educatie, ia momentele din zi si fii cat mai prezent posibil pentru acest copil, conectandu-te la el prin ochi, atingere, voce. Constientizeaza si apreciaza miracolul acestei vieti, cu maxima recunostinta. In timpul zilei intreaba-te cum iti petreci timpul si ce poti lasa deoparte pentru a te putea concentra pe aceasta ”sarcina sacra”. Traieste cu pasiune acest nou stil de viata ca parinte!

 

– Care sunt cele mai des intalnite greseli pe care le facem ca parinti si ce putem face pentru a le preintampina?

In primul rand, nu parintii gresesc, ci societatea moderna, pentru ca nu primim nicio educatie in ceea ce priveste acest subiect atat de intalnit si de important – cum sa fim parinti. Ca tineri adulti, avem o imagine romantica iluzorie despre ce inseamna sa fim parinti, despre copilasul frumos pe care-l putem face si despre iubirea romantica ce nu se va termina niciodata.  Sau, nu acordam atentie planificarii familiale si ne lasam dusi de val! Sarcina! Dupa sarcina de 9 luni… vine nasterea… ceva ce nu primeste atentia cuvenita in educatia noastra. Felul in care un copil este primit in aceasta lume este foarte important. Pregateste-te pentru asta! Informeaza-te despre ce inseamna sa nasti acasa, ce inseamna sa nasti la spital, care sunt optiunile pe care le ai, ce nevoi ai, care sunt cele mai bune conditii pentru ca o femeie in travaliu sa se simta relaxata si sprijinita. Cine-ti poate fi alaturi ca si ajutor, ce este normal cand te afli in travaliu si ce face personalul medical sa fie precaut sau doar sa termine la timp pentru ca doctorul sa plece la ora de golf. Informeaza-te despre incredibilele beneficii ale alaptarii la san si legaturii dintre tine si copil. Mult prea multe mame lasa personalul medical din spital sa puna copilul in sticle si cutii, de parca asta ar fi cu adevarat in beneficiul copilului si al mamei. Informeaza-te!

De cele mai multe ori parintii nu sunt pregatiti pentru volumul imens de responsabilitate, oboseala si coplesire pe care le experimenteaza, odata ce aceasta mica fiinta vine si plange, are nevoie sa fie hranita, sa i se schimbe scutecele etc., si nu sunt pregatiti nici pentru incredibila explozie de Iubire pe care o simt. Un cuplu poate suferi cand realizeaza ca lucrurile s-au schimbat radical, iar toata atentia pe care si-o acordau unul altuia se indreapta acum asupra nou-nascutului. Este minunat daca exista intentia lipsita de egoism a ambilor parinti de a servi acest copil. Vom regasi pana la urma parti ale vietii noastre, intr-un fel sau altul, dar la acest moment nici macar nu ne putem imagina… cat de repede cresc copiii!

Mai facem greseala de a nu asculta. Educa-te in a-l asculta pe celalalt! Asta are o extraordinara putere de a-l primi pe celalalt si de a crea un spatiu de vulnerabilitate.  (Vezi ”12 Road Blocks to Communication in Parent Effectiveness Training P.E.T.” de Thomas Gordon).

Stabilirea unor granite abuzive: Ne putem intreba de ce stabilim granite? O facem din motive de securitate? Ne deranjeaza copilul, ne simtim deranjati de zgomot si de miscare pentru ca suntem epuizati? Copii cer stabilirea granitelor, pentru a invata franghiile lumii. ”Cum poate cineva trai aici alaturi de altii?”. Aceasta ar fi intrebarea si nu: ”Ce-i in neregula cu mine?”. Explica-i copilului de ce sunt necesare granitele. Un loc bun unde sa privesti intai, este la tine. De multe ori noi insine nu suntem disciplinati (bani, mancare si sex sunt subiecte foarte importante, la fel si punctualitatea, onorarea angajamentelor, utilizarea telefoanelor mobile si a internetului, orele de somn etc). Inca o data, fii tu insuti un exemplu.

O alta greseala intalnita azi, este ca multi parinti nu sunt cu adevarat interesati sau implicati in ceea ce fac copiii lor. Facem totul sa ne intretinem, sa ne platim facturile, sa mergem mai departe, iar copiii nostri sunt crescuti de gradinite, scoli, televizor, pentru ca noi parintii, pur si simplu nu avem timp pentru asta. Eu sunt pentru scolarizarea acasa (homeschooling) si pentru implicarea in scoala, la clasa si cu profesorii. Am putea oare sa ne simplificam viata, astfel incat sa ne putem implica din ce in ce mai mult in vietile copiilor nostri?  Ne pasa care sunt pasiunile lor? Cine sunt prietenii lor? Care sunt visele lor? Am putea oare sa-i sprijinim in ceea ce-i pasioneaza, fara sa ii fortam sa faca lucruri fata de care nu au nici un interes?

John Holt a fost un scriitor american si un sustinator al scolarizarii acasa (homeshooling). El a scris doua carti extraordinare: ”How Children Learn” si ”How Children Fail”.

In ziua de azi, caminul este lipsit de atmosfera de sanctuar si ritual. Putem crea acest sanctuar pentru copiii nostri, asa incat casa sa fie un loc sigur, in care ei se pot mereu intoarce, unde sunt iubiti si acceptati asa cum sunt. Ascultarea, granitele trasate cu iubire, mangaierea si afectiunea, au loc in acest sanctuar. Ritualul poate insemna sa luam masa la anumite ore cu consecventa si in impartasire, sa facem lucruri impreuna, sa ne ocupam de curatenie, sa mergem la culcare la lumina lumanarilor si sa spunem povesti. Copiii invata repede sa aprecieze ritmicitatea, ceea ce este foarte util si pentru parinti. Sa ai putin timp pentru tine seara, sa te relaxezi, dupa ce copiii s-au dus la culcare, poate face diferenta in ceea ce priveste rabdarea ta.

Si mai sunt multe altele…!

– Am propriile mele notiuni  si idei despre ce inseamna sa relationezi cu lumea inconjuratoare si imi educ copiii in acelasi spirit. Este asta un lucru gresit?

O parte din raspunsul la aceasta intrebare se regaseste la nr.2

In plus, as incuraja auto-examinarea si interogarea continua a ceea ce poti face. Ne este de un mare ajutor sprijinul altor parinti care gandesc ca si noi, pentru ca ne pot ajuta sa vedem daca ne pacalim cumva.

Transmitem mai departe copiilor nostri tot felul de atitudini despre cum sa relationeze cu lumea. Totul incepe cand ei sunt in burta mamei! Pe masura ce cresc, incepem sa vedem rezultatele propriilor noastre atitudini si comportamente… atat pozitive, cat si negative. Acest lucru este inevitabil si vom suferi pentru asta, dar ne vom si bucura. Daca vor fi crescuti constient, vor fi un pas mai aproape, o generatie mai aproape, de a fi fiinte umane libere de tiparele vechi, ancestrale. Copiii care sunt crescuti astfel au capacitatea de a ne atentiona atunci cand gresim, pentru ca sunt liberi sa gandeasca deschis si sunt incurajati sa se exprime in viata.  Sa ne crestem copiii intr-o comunitate sau un ”trib” le ofera oportunitatea de a fi foarte aproape de conceptele si ideile altora si deci, nu vor fi doar modelati de ”programele” mamei si tatalui.

 

– Copilul ma aude doar cand tip?

Nu. Cel mai des te aude atunci cand nu tipi, cand vorbesti cu voce normala. Tipatul isi are locul sau, de exemplu atunci cand copilul alearga si este o situatie periculoasa si este necesar sa-i captam atentia foarte-foarte rapid. Altfel, tipam pentru ca avem o reactie emotionala noi insine. Daca copilul incearca sa ne testeze limitele, tipatul este doar un raspuns la ceea ce s-a comandat! Incearca sa asculti ceea ce copilul cere cu adevarat. Copiii actioneaza exagerat pentru ca au devenit frustrati din cauza faptului ca nu beneficiaza de suficienta atentie de calitate. Fac ceva cu care noi nu suntem de acord, noi tipam, ei fug, noi tipam si mai tare, ei tipa si mai tare, ii pedepsim, ei cad in timp ce alearga, urmeaza un plans de o ora, noi ii taram la culcare si suntem extenuati. Oufff! Acum chiar ca au parte de o doza majora de atentie negativa!

Am auzit recent o mama tipand la copilul ei aproape de fiecare data cand acesta facea un zgomot puternic sau ceva cu care ea nu era de acord. Tipetele ei ridicau nivelul de zgomot si haos. Copilul este…copil, ea nu. Este nevoie sa ne concentram atentia pe a ne creste pe noi insine si sa invatam noi modalitati de a comunica cu copiii nostri.

Nota: Daca crezi ca copilul are probleme cu auzul, te rog sa-l duci la doctor, ca sa verifici asta. Uneori problemele de auz sunt trecute cu vederea ani de zile.

 

 

Vrei sa fii un parinte perfect? Cumpara si tu ghidurile Sfatulparintilor.ro!

45 de cuvinte si expresii interzise parintilor

33 de greseli majore de evitat in educatia copilului tau

 

 

Credit foto: freedigitalphotos.net

Data articol: 28/10/2012