Familie-Părinţi/Exclusiv: părinți vedete

Andrei Duban: “La 12 ani, magazia de arme de la Buftea era ca Disneyland”

25 mai 2012, , Vizualizări: ...
Sfatulparintilor.ro - Antena 2 - Gratiela, Armin Matei si Andrei Duban

Andrei Duban a muncit de mic. L-aţi văzut în filme precum „Declaratie de dragoste”, „Buletin de Bucureşti”, „Acţiunea Zuzuc”, „Prietenia”, „Muschetarii în vacanţă” şi multe altele. În prezent, Andrei realizează la televiziunea Antena 2 emisiunea de divertisment „Late Night Show”, de luni pana joi de la ora 23.15. „Late Night Show cu Andrei Duban” este o emisiune alternativa. Alternativa la sport, alternativa la film, alternativa la alte emisiuni de divertisment.

Este o alternativa buna a noptilor de luni pana joi, cand, dupa o zi nebuna la  munca, prin oras sau chiar in vacanta, ai in sfarsit ocazia sa razi pe bune, sa te miri pe bune, sa nu adormi prea curand.

 

În luna februarie i s-a împlinit cel mai mare vis. Se numeşte Armin Matei.

Andrei Duban vorbeşte în exclusivitate pentru Sfatulparintilor.ro despre copilărie şi despre viaţa de tătic.

 

 

 

– Faci parte din categoria selectă a oamenilor care au făcut carieră de mici. Prin prisma “meseriei” te-ai întâlnit încă de mic cu personalităţi marcante din lumea teatrului, televiziunii şi filmului. Cu siguranţă ai avut parte de întâmplări care te-au marcat, lecţii de viaţă primite de la actorii mari cu care ai lucrat (Tamara Buciuceanu Botez, Ion Caramitru, Colea Răutu, Gina Patrichi etc.). Povesteşte-ne câteva momente care au fost cumva o piatră de temelie pentru adultul Andrei Duban.

 

E adevărăt ca am fost obişnuit cu munca încă de pe la şase ani – norocul meu a fost că în domeniul artistic! Rând pe rând am învăţat, fără să vreau, sau fără să fiu neapărat conştient de asta, am “furat” meserie de la toţi marii actori şi regizori cu care am lucrat în filme , teatru şi televiziune şi cărora le mulţumesc pentru asta. Am avut exemple vii de oameni foarte talentaţi, de artişti generoşi, care nu m-au tratat ca pe un ţânc şi cu care, ulterior, am ajuns să fiu coleg – spre norocul meu! Nu pot reda câteva momente anume, fiindcă toate experienţele pe care le-am avut alături de marii maeştri ai scenei au fost o piatră de temelie pentru tot ce a însemnat mai apoi viitorul meu profesional ca adult.

 

 

– Ţi-ai dorit de mic să fii actor sau aşa a fost să fie? Ai avut vreun idol, un ideal la care ţi-ai fi dorit să ajungi când erai mic?

 

Datorită poeziilor pe care le-am recitat , emisiunilor de televiziune pentru copii pe care le-am prezentat, paşii destinului m-au purtat spre o carieră de actor. Încă de când eram mic învăţasem pe dinafară cupletele umoristice ale lui Vasile Tomazian şi ştiam toate cupletele lui Toma Caragiu. Pot să spun că el mi-a fost un fel de idol, deşi mă feresc de acest cuvânt, în general.

 

 

– Cum priveai tu atunci, când erai copil, aceste experienţe şi cum le vezi acum, uitându-te în trecut şi rememorând acele clipe?

 

Câteodată am senzaţia că a fost ieri, altă dată mi se pare că toate s-au întâmplat acum 100 de ani. Când jucam în filme precum “Acţiunea Zuzuc” sau “Declaraţie de dragoste” mă simţeam ca pestele în apă, nu realizam cât de norocos pot fi, ca după aceea, în timp, să-mi dau seama că nu ştiu să fac altceva, de fapt, şi că nu pot trăi fără filme, teatru, televiziune, radio.

 

 

– Ce momente de pe când erai copil ai vrea să retrăieşti acum?

 

Aş vrea să simt iar gustul momentului când am filmat în Deltă cu elicopterul şi aveam senzaţia că eu îl pilotez la 11 ani; sau că sunt în magazia de arme din studiourile Buftea ceea ce, pentru un puşti de 12 ani, era un fel de vizită la Disneyland-ul zilelor noastre!

 

 

– Dacă ar fi să faci o continuare a unui film cu personajele de atunci la vârsta de acum, care ar fi acela şi de ce?

 

Mi-aş dori o continuare a filmului “Declaraţie de dragoste”, pentru că mi se pare că a fost şi este cel mai frumos film de dragoste românesc din toate timpurile, iar eu sunt un romantic incurabil şi mi-aş fi dorit ca “Gabriel”, personajul interpretat de mine, să aibă o poveste de dragoste la vârsta maturităţii şi să primească sfaturi de la Adrian Păduraru şi Teodora Mareş – adică de la personajele interpretate de ei.

 

 

Vino acum să vezi oferta noastră specială de produse din care poţi cumpăra copilului tău cadou de 1 iunie aici.

 

 

– Ţi-ai dorit mult să fii tătic. Ţi-ai imaginat vreodată cum va fi când îţi vei ţine pentru prima dată bebeluşul în braţe? Care au fost sentimentele când l-ai luat în braţe prima dată pe Armin?

 

Mi-am dorit ENORM să fiu tatic! Şi exact când credeam mai puţin că voi avea şi eu o familie, a apărut Graţiela în viaţa mea, mi-a schimbat-o şi mi-a îndeplinit cel mai frumos vis: acela de a avea un copil. Nu puteam să “vizualizez” momentul în care îmi ţineam pruncul în braţe, pentru că acest vis era plin de emoţie, iar emoţiile se trăiesc, nu se vizualizează. Oricum, în momentul în care l-am ţinut pentru prima dată în braţe pe Armin, mi-au inundat sufletul un milion de sentimente pe care nu cred să le pot descrie în cuvinte.

 

 

– Cum e viaţa de tătic?

 

Viaţa de tătic este plină de neprevăzut, în fiecare zi învăţ câte ceva, e plină de farmec şi mă face să-mi reamintesc cât de frumoasă este perioada copilăriei. În concluzie, sunt foarte fericit şi împlinit cu adevărat…

 

 

– De ce aţi ales numele Armin Matei?

 

Soţia mea a căutat luni bune nume de băieţi şi încercam să combinăm fel de fel de nume până într-o zi, când a venit la mine şi m-a întrebat ce părere am despre “ARMIN”. Mi-a făcut o istorie a numelui şi etimologia lui, care înseamnă “VULTUR MIC”, şi am fost cucerit pe loc. Iar în ceea ce priveşte numele de “Matei”, noi ne-am dorit pe lângă un nume mai rar întâlnit să aibă şi un nume de sfânt. În cele din urmă, ne-a plăcut foarte tare cum sună ARMIN MATEI DUBAN. Şi aşa a rămas.

 

 

– Cum o ajuţi pe soţia ta, Graţiela, cu cel mic? Schimbi scutece? Încălzeşti biberoane, îi faci băiţă lui Armin?

 

Graţiela mă laudă tot timpul şi imi spune că sunt un real sprijin… Încă din maternitate am schimbat scutece, iar, când am ajuns acasă, m-am apucat şi de încălzit, spălat, sterilizat biberoane; uneori chiar o mai protejam pe Graţiela şi o lăsam să doarmă, şi eu îi dădeam să mănânce lui Armin cu biberonul. La început ii făceam amândoi băiţă, iar de ceva vreme, de când a mai crescut, Graţiela se descurcă singură la băiţă – eu sunt în direct la Late Night Show, la Antena 2.

 

 

– Spune-mi, te rog, ce lecţii de viaţă învăţate de tine vrei să le transmiţi mai departe fiului tău?

 

Mi-aş dori ca Armin, o dată ajuns la maturitate, să aibă drag de meseria pe care şi-o va alege, să aibă propria lui scară de valori, să fie un om cu principii şi coloană vertebrală. Vreau să trăiască propriile lui lecţii de viaţă, să aibă propriile lui experienţe şi situaţii prin care va trece.

 

 

 

– Dacă fiul tău ar vrea să-ţi calce pe urme l-ai susţine? Sunt totuşi destul de multe sacrificii de făcut şi în lumea asta a showbiz-ului.

 

Sincer, dacă mi-ar cere părerea, nu l-aş sfătui să urmeze aceeaşi meserie, pentru că, din păcate, în această ţară nu se pune preţ pe cultură sau preţul e prea mic. Totuşi, dacă el va dori şi va avea datele necesare de talent pentru această alegere i le vom cultiva şi îl vom susţine din toate punctele de vedere.

 

 

– Eşti renumit în bancuri. Îi spui şi celui mic anecdote sau preferi poezioarele şi cântecelele? Ştii bancuri cu nou-născuţi?

 

Să ştii că îi spun de toate, îi cânt, îi recit poezioare şi când epuizez repertoriul, inventez sau mă mai inspir de la Graţiela. Normal că ştiu bancuri cu bebeluşi.

 

Doi bebeluşi stăteau de vorbă la maternitate. Unul întreabă:

– Tu ce eşti fetiţă sau băiat?

– Băieţel normal! Răspunde celălat.

– De unde ştii?

– Păi îţi arăt după ce iese asistenta din salon. Cum iese, bebele ridică păturica şi spune:

– Uită-te sub cearceaf… vezi că sunt băieţel?

– De unde ştii?

– Păi am soseţelele albastre.

 

 

 

Apropo de bancuri, de la cine le-ai învăţat pe cele mai multe dintre ele? Şi cum se face că ţii minte atât de multe?

 

De când eram mic, mă ducea unchiul meu, cântăreţul George Bunea, la Teatrul de Revistă Constantin Tănase, unde el cântă şi ştiam toate bancurile spuse în spectacol de marele Puiu Călinescu. Mai târziu, adolescent fiind, am „furat” meserie şi totodată mii de bancuri de la Jean Paler, pe care îl stiu de pe la 18 ani. Probabil le ţin minte datorită exerciţiului şi antrenamentului de memorie de la teatru.

 

 

– Când va mai creşte puţin fiul tău, care va fi primul lucru pe care îl veţi face împreună, ca-ntre băieţi? Preconizezi că prima bere o vei bea cu fiul tău când el va avea…. câţi ani?

 

Abia aştept să mă joc cu el cât mai mult în natură, să ieşim cu bicicletele, să înotăm, să jucăm fotbal şi să mergem la meciurile celei mai îndrăgite echipe, Steaua Bucureşti. Despre bere – nici nu poate fi vorba să-l prindă 18 ani fără să fi băut măcar o bere… aşa de sete şi poftă! (râde)

 

 

Adriana Văduva

Redactor-şef www.sfatulparintilor.ro

Cuvinte cheie: , , , , , ,

Scrie și tu
Nu necesită conectare click aici pentru toate intrebarile
Aboneaza-te
la Newsletter-ul zilnic
Primeste pe mail noutatile Sfatulparintilor.ro

Recomandări

Cele mai noi

Vezi cele mai noi 100 de articole

Cele mai citite din categorie

Comenteaza

Meniu