Familie-Părinţi/Editoriale

Cat de repede poti ajunge la intalnirea de la malul marii?

10 decembrie 2015, , Vizualizări: ...
mazda 6 combi

Pentru multa lume, notiunile de “Mos Nicolae” si “malul marii” nu sunt compatibile. Fiecare in parte are anotimpul sau bine desemnat in mintile noastre iar intersectia lor nu prea se intampla. Ei bine, nu si pentru mine. Marea, in orice luna, in oricare forma de manifestare meteorologica, este supremul cadou pe care viata mi-l ofera. Iar copila mea are aceeasi bucurie ca si mine, dintotdeauna, in fata intalnirii cu marea, la orice mal am ajunge.

Poate tocmai de aceea, anul acesta am primit o invitatie cu totul atipica. Invitatia era scrisa si suna asa: “Va astept la malul marii, indiferent daca ati fost cuminti sau nu. Bucuria de a va revedea este infinita. Semnat: Mos Nicolae”.

Citind aceste randuri, copilul din mine a chiuit a bucurie iar copilul meu si-a manifestat aceeasi stare. Am stiut ca va fi o zi de sambata de neuitat chiar daca afara erau doar 6-7 grade Celsius. Soarele se anunta iesind din spatele norilor, macar pentru a ne face ziua cu totul speciala.

Dupa ce am vazut bucuria de pe chipul copilului meu, mi-am sunat prietena de suflet si i-am multumit ca mi-a fost complice si m-a sustinut in materializarea surprizei pe care i-am pus-o la cale fetitei.

Zis si facut. In dimineata de sambata 5 decembrie, ne-am dat intalnire pentru o frumoasa aventura spre malul Marii Negre, cu durata de o zi, noi doua si copiii nostri, 3 la numar, 2 ai prietenei mele si unul al meu.

Credeam ca doar copiii vor avea parte de surprize in acea zi. Insa nu aveam sa stiu ca prietena mea mi-a pregatit la randul ei o surpriza. A venit la intalnire cu noua ei masina. Alba, frumoasa, spatioasa, minunata. A fost dragoste la prima vedere. Cand am vazut-o, am avut impresia ca prietenul de calatorii pe care il asteptam de atata timp in sfarsit a venit la mine, ca rezultat al dorintelor mele repetat trimise in Univers, macar ca un semn ca da, se poate, ca Universul ma aude si imi raspunde cu actiuni extrem de concrete.

Tot drumul pana la Constanta a fost o incantare. Minunata masina Mazda6 Combi inghitea kilometri dupa kilometri, oferindu-ne o experienta de calatorie unica si cu totul diferita decat cele de pana acum. Am apreciat fiecare facilitate pe care o descopeream cu incantare si ma bucuram din inima pentru prietena mea si familia ei ca au reusit sa isi cumpere o asemenea masina excelenta, parca special facuta pentru familii.

Copiii s-au jucat in spate, au avut caldura in scaune, ca si noi dealtfel, au beneficiat de tot comfortul posibil. Chiar se amuzau ori de cate ori masina piuia discret dar totusi suficient de clar cat sa fie auzita atunci cand prietena mea mai lua mana de pe volan. Prietenul Mazda6 nu te lasa sa fii neatent, cand de tine depind si alte vieti!

Am descoperit cu bucurie faptul ca poti avea intr-o masina un companion de drum care te poarta spre destinatiile dorite si vine si in intampinarea ta cu multe facilitati care sa iti faca viata nu doar mult mai usoara si placuta la drum dar si mult mai sigura, pentru ca are multe functii inteligente prin care riscul de a pati incidente neplacute sunt reduse la minim.

Am fost incantata si de portbagajul extrem de spatios, mult mai mare decat la masina mea. Chiar ma gandeam cat de util este un asemenea portbagaj la un drum spre Grecia cu toata familia si bagajele aferente unei vacante de 10-12 zile cu doi copii.

 

 

Mazda

Dupa doua ore si jumatate extrem de placute, avand sistemul de navigare al masinii care ne-a ghidat si muzica care ne-a tinut companie, timp in care noi am sporovait ca fetele iar eu testam toate butoanele de la bordul masinii care scoteau noi si noi facilitati destepte, am ajuns la destinatie. Copiii abia daca au mai dorit sa se dea jos din masina pentru ca le era cald si bine si isi facusera de joaca acolo. Insa li s-a reamintit ca sunt sanse sa il intalneasca pe Mos Nicolae sau cel putin sa gaseasca darurile lui pentru ei.

La malul marii era bine si frumos. Marea iarna are farmecul ei. Pescarusii sunt la ei acasa, nederanjati de turisti si fac deliciul unei plimbari de-a lungul tarmului, timp in care ii spui marii ce ai mai facut, ea iti spune ce dor i-a fost de tine si va reinnoiti juramintele de iubire eterna pana la urmatoarea revedere.

Copiilor le-a priit de minune briza marii de decembrie, mai ales ca vantul nu prea batea foarte puternic asa cum se mai intampla iarna la Marea Neagra. S-au alergat, s-au bucurat si cel mai important, au cules multi melci pe care, cu generozitate, marea ii adusese la mal fara sa fie adunati de turisti sau localnici care ii folosesc la confectionat suveniruri.

Dupa alergaturi si joaca pe cinste, copiii au realizat ca nu l-au vazut pe Mos Nicolae asa ca au inceput sa dea ochii roata, doar doar Mosul se va arata la intalnire. Insa foamea le-a fost suficient de mare incat sa ii trimita la masina, ca de acolo sa ajungem la restaurantul nostru preferat On plonge cu mancare delicioasa la malul marii.

Insa surpriza… cand sa se urce in masina, copiii au scos in cor un strigat de uimire si bucurie. Se pare ca Mos Nicolae s-a jucat din nou cu ei si le-a lasat pe bacheta din spate – fara sa se arate – cate un pachet cu fructe, dulciuri, o jucarie si o carte, mentinand misterul intalnirii cu el fata in fata sau amanand-o pentru anii urmatori. Cei trei copii au continuat sa se uite peste tot dupa Mos…

La un moment dat, unul din ei striga incantat: Uitati ! Uitati ! Mosul a venit de pe mare si tot pe mare a plecat spre alti copii! Se vede in zare o corabie si stiu sigur ca pe ea este Mos Nicolae! Nu avea cum sa ajunga prea departe, e clar ca se afla acolo!

Ceilalti doi copii i-au dat dreptate si s-au linistit ca Mosul cel pus pe glume si pe joaca de-a v-ati ascunselea nu s-a dezmintit nici in acest an.

Noi doua ne uitam in zare dar nu vedeam urma de corabie, insa pentru copiii nostri ea era extrem de reala si pana la urma asta e tot ce conteaza.

 

In drum spre locul unde urma sa ne hranim copiii, prietena mea si cu mine ne-am aruncat o privire anume. Acea privire speciala care isi are radacini de acum 25 de ani, cand, intr-o zi frumoasa de vara la o gradinita, inimile noastre au decis sa fie prietene pe viata si sa treaca impreuna prin tot felul de experiente pe care viata le ofera, cum a fost si cea din aceasta frumoasa zi de 5 decembrie. Iar bucuria de pe chipul copiilor nostri a meritat tot planul. Experienta acelei zile, cu tot cu masina cea noua, cu drumul insorit, cu marea si pescarusii bucurosi ca i-am vizitat, a fost inca o caramida pusa temeinic la zidul unei prietenii fara egal.

 

Am incheiat ziua cu un “multumesc” trimis in inima cu toata iubirea si sinceritatea, ca o ploaie de artificii, catre intreaga lume.

Viata chiar este frumoasa.

 

 

 

Cristina Niculescu

Publisher Sfatulparintilor.ro

 

Cuvinte cheie:

Aboneaza-te
la Newsletter-ul zilnic
Primeste pe mail noutatile Sfatulparintilor.ro

Recomandări

Cele mai noi

Vezi cele mai noi 100 de articole

Cele mai citite din categorie

Comenteaza

Meniu