“Cum asa?? Cancer, tu? Cand, cum, unde, de ce?”. Ma simteam deosebit de stinghera sa vorbesc cu o persoana diagnosticata cu cancer si aflata in plin tratament. Nu stiam ce sa spun, cum sa spun sa fie totul ok si sa nu ating cumva o rana sangeranda din sufletul ei.
Ea a simtit asta si m-a asigurat ca putem vorbi linistite despre acest subiect, pentru ca a inteles ce i s-a intamplat si a invatat multe dupa aceea.
Ea a spus: “Primul mare beneficiu si cadou al bolii a fost acela ca am inceput sa mananc sanatos. Adica cand spun sanatos, spun cu adevarat sanatos. In al doilea rand, am reusit sa introspectez adanc in mine cauzele sufletesti care au dus la aceasta boala in mine si am inteles motivul din spate pentru care organismul meu a permis dezvoltarea bolii. Dar mancarea de zi de zi a fost cu adevarat o mare realizare. Practic, mancand alcalin mi-am recapatat energia si nu in ultimul rand sanatatea care sper sa se mentina in continuare.”.
Acest dialog m-a bulversat. Cu totii stim ca a manca sanatos este important; traim in vremuri in care ni se repeta obsesiv acest lucru, de la articole pana la avertismente la radio si tv; cu toate acestea insa, numarul oamenilor bolnavi, nefericiti si lipsiti de vlaga si energie este in continua crestere, dovada si numarul impresionant de farmacii si spitale private care isi desfasoara cu zel activitatea pentru ca, pesemne, nu duc lipsa de clienti.
Insa, ce se intampla totusi, din punct de vedere chimic, in interiorul corpului omului care, fortat de o boala ce ii ameninta viata, chiar este nevoit sa manance sanatos cu adevarat si arata excelent in timp ce face tratament impotriva bolii cumplite?
Peste cativa ani, am reintalnit-o pe aceasta minunata doamna. Cancerul din corpul ei era o amintire, si-a revenit spectaculos, arata la fel de bine, manca cu mult mai sanatos si era mai inteleapta.”
