De câte ori ne caracterizăm pe noi înșine sau definim cine suntem noi de fapt, folosim anumite caracteristici, de exemplu: “sunt generos, inteligent, prietenos, deschis, etc” . Ce este important de remarcat este ca noi definim in același timp și cine NU suntem : adica “nu sunt egoist, meschin, prost, retras, arogant, etc”.
Așadar, noi validăm și considerăm “merituoase” anumite calităti ( pentru care am primit laude sau recompense când am fost mici, mai ales ) dar dezaprobăm altele care ne sunt total neplăcute sau chiar ne dezgustă ori, dimpotrivă, ne înfricoșeză, astfel că nu ne dorim să le avem în realitatea noastră, le conferim un înțeles negativ din start ( influențați de opinia generală a societății), nu le recunoaștem ca fiind valide și prezente chiar și în noi, și atunci le reprimăm.
De multe ori noi încercăm:
- să ascundem de ceilalți trăsături ale noastre care nu ne-ar face cinste dacă ar fi descoperite și atunci le reprimăm din fașă;
- să arătăm lumii o anumită față a noastră;
- să nu reacționăm dacă ceva ne provoacă pentru că asta ne-ar face să părem oameni răi;
- să fim apreciați pentru anumite calități și atunci încercăm să minimizam și să suprimăm altele;
- să pretindem că avem anumite calităti pe care nu le deținem, de fapt.
Fiecare dintre noi are și trăsături pe care nu le știm încă sau nu le-am exprimat până acum. Cum se spune, fiecare avem în noi o Maica Tereza si un Adolph Hitler.
Așadar, tot ceea ce nu dorim să lăsăm la vedere, tot ceea ce nu vrem să fim, să acceptăm în noi, constituie umbra noastră.
Inainte de a trece mai departe, ca o paranteză doar, pentru că noi ne vom ocupa de acest aspect “întunecat” al umbrei, pe care l-am amintit mai devreme, vreau doar să va spun că există si o umbră… ”luminoasă”, scuzați oximoronul .
De exemplu, cei care fac parte dintr-o bandă de hoți sau criminali sau pușcăriașii, ca să fie acceptați de grup trebuie să demonstreze anumite trăsături . Asta îi face pe unii să își reprime unele calități lăudabile pentru că asta i-ar face vulnerabili.
În anumite locuri de muncă unii își reprimă calitățile de leader, de exemplu sau abilitatea de a găsi soluții mai rapide pentru că asta le-ar supăra șeful și le-ar periclita job-ul.
Am putea avea în umbră și o mare creativitate sau un talent deosebit pe care le-am înăbușit până acum, de exemplu anumite preocupări artistice, pentru că nu ne-am permis timpul necesar, nu a fost de acord familia sau am considerat egoist să ne dăm nouă mai multă atenție în timp ce un alt membru al familiei era bolnav poate.
Dar să revenim la aspectele “întunecate”ale umbrei. Acest termen a fost introdus în circuitul psihologiei şi psihoterapiei de către Carl Gustav Jung ca fiind opusul a ceea ce el a numit “persona”.
Citeste continuarea pe QuantumCoaching.ro.
