E in regulă să nu ştii care este următorul pas pe care îl ai de făcut şi totuşi să te simţi bine. E în regulă să nu ştii exact de ce ai ajuns în acestă situaţie, şi totuşi să te simţi bine.
In viaţă ni se poate întâmpla să nu înţelegem spre ce ne îndreptăm, să nu ştim ce decizie să luăm pentru a fi fericiţi în final. Incercăm mai multe variante, testăm mai multe opţiuni dar uneori par să ducă niciunde… Incepem să fim descumpăniţi, să ne pierdem încrederea în noi, să punem sub semnul întrebării ajutorul divin…. Nu mai vedem calea înainte, totul pare învăluit în ceaţă…
Dar este doar mintea noastră cea care are nevoie să ştie clar, dinainte, ce urmează să se întâmple.
Drumul ţi se arată pe măsură ce înaintezi, nu îl vezi din prima în toată splendoarea desfăşurării lui.
Cand îţi urmezi intuiţia[1] sau dai curs unor impulsuri de moment, atunci, de fapt, tu urmezi calea minimei rezistenţe care te va duce acolo unde îţi doreşti dar într-un mod plăcut şi uşor, călătoria va fi lină.
Dacă lăsăm deoparte hotărârea şi nevoia de a şti totul dinainte, vom fi mult mai fericiţi şi mai deschişi către a primi clipă de clipă intuiţii, idei, epifanii atunci când avem nevoie.
Suntem atât de procupaţi să vedem “poza mare” încât ne scapă micile detalii ale “pozei mici”. Zicala aceea “nu vezi pădurea de copaci” poate fi folosită şi în sens invers “nu vezi copacii de pădure”
Uneori ne trec prin faţă indicii atât de clare ce ar putea imediat să ne ghideze spre ce ne dorim, dar noi nu le vedem pentru că suntem atât de preocupaţi să ne urmăm planul nostru de evoluţie sau ideea noastră despre cum ar trebui să arate lucrul la care visăm.
Si aşa pierdem mari oportunităţi.
De exemplu: nu inţelegem că nu e întâmplătoare întâlnirea cu o anume persoană care ne vorbeşte de un proiect al sau care este neutru pentru noi, în primă fază. Dar daca am accepta propunerea de colaborare in aceasta afacere, în faza a doua, după ce business-ul ar creşte un pic, am putea coti uşor exact spre acel gen de afacere pe care o visăm. Spiritul incerca să ne ducă spre dorinţa noastră intrând însă printr-o altă poartă faţă de cea pe care ne-o imaginam noi.
La fel, cât eşti invitată de un bărbat la o petrecere dar ţie nu îţi prea place de el … aşa că nu accepţi ceea ce îţi aduce momentul prezent, fluxul vieţii, şi preferi să stai acasă şi să visezi în continuare la Prinţul tău- bărbatul ideal ce va avea toate calităţile pe care le-ai pus tu pe listă. Numai că pierzi astfel ocazia chiar să îl întâlneşti pe cel ce îţi este “suflet pereche” , care ar fi fost prezent la acea petrecere , bărbat care nu face însă în niciun fel parte din cercurile tale de prieteni sau cunoscuţi…. Nu prea ai cum să îl întâlneşti altfel …
In situaţiile astea îmi place să îmi imaginez figura descumpănită şi sfârşită a ghizilor tăi care au alergat în toată lumea să îl găsească pe cel ce s-ar potrivi solicitărilor tale , care au “complotat” cu ghizii “Alesului” şi ca nişte profesionişti în organizare de evenimente, s-au străduit o grămadă să pună la punct toate detaliile astfel încât să vă aducă faţă în faţă, îşi frecau deja mânuţele de nerăbdare şi entuziasm, dar …. te-ai gândit tu, aşa, să treci peste intuiţie, impuls, existenţa în Acum şi…. să nu te duci.