Marea separare: Balena albastră, Balena roz… balena albă - Sfatulparintilor.ro
Ultimele

Marea separare: Balena albastră, Balena roz… balena albă

Sfatulparintilor » Familie-Părinţi » Dezvoltare personala » Marea separare: Balena albastră, Balena roz… balena albă
while-whale-crop

 

Balena albastră

 

Ieri am auzit pentru prima dată despre jocul “Balena albastră”. Recunosc că nu sunt foarte la curent cu ce se întâmplă în mediul virtual, politic, uneori chiar şi social, uups… dar am dezvoltat în timp acea încredere că vor ajunge la mine toate informaţiile de care am nevoie , atunci când am nevoie…. dacă am nevoie ….

Dincolo de informaţia în sine, am simţit venind dinspre cei ce povesteau, o panică , o îngijorare masivă pentru viitorul copiilor nostri, pentru viitorul omenirii, chiar, iar acest lucru poate zgâlţâi serios vibraţia înaltă  pe care ne străduim să o menţinem.  Dacă sunteţi ca mine, cea de ieri, vă spun că “Balena Albastră” e un joc “malefic, înspăimântător, oribil….” care determină tinerii să efectueze tot felul de misiuni violente sau de auto-flagelare, finalul dorit fiind acela de a impinge aceşti tineri către sinucideri. Reţelele de socializare, presa şi TV-ul se pare ca au prins deja această ştire de senzaţie şi se străduiesc să aducă zilnic “dovezi” noi despre mersul lucrurilor: încă x victime, o mărturie, un interviu cu un dezvoltator al acestui joc…

Şi astfel demonstrăm că am uitat total de isteria anilor trecuţi : gripă porcină, vacile nebune, teroriştii  sau vedeta mai recentă-  Pokémon Go, ce ne ademenea copiii spre a căuta virtualii pokemoni în parcuri întunecate cu scopul de a-i jefui şi abuza …. Acum suntem gata să ne contractăm stomacul şi muşchii, să ne punem în gardă, să luăm poziţie împotriva … Balenei albastre.

Să ne înţelegem: nu spun că astfel de “provocări” nu există, că nu fac victime, că nu există minţi malefice care inventează şi coordonează astfel de lucruri sau că ar trebui să închidem ochii şi să nu ne facem deloc griji! Aş vrea doar să atrag atenţia asupra unor aspecte pe care aţi putea să le luaţi în consideraţie dacă aveţi o deschidere mai mare către adevărurile universale, spiritualitate, şi înţelegeţi perioada unică din istoria Pământului şi a omenirii, în care ne aflăm acum.

Înainte de a începe să scriu acest articol, am dat un search pe Google ca să citesc şi eu ceva amănunte despre acest joc. Ca şi documentaţie! :-) Primele două încercări mi-au scos în faţă doar articole despre superbele cetacee, jur, asta apropos de ce atragem în realitatea noastră în funcţie de vibraţia personală!  Am găsit un articol ceva mai obiectiv despre subiectul acesta, poate va este de folos: Ce să ştii de “Balena albastră”

 

Răspundem sau reacţionăm?

 

Când în câmpul nostru pătrunde un anumit stimul, avem tendinţa de a reacţiona imediat. E o reacţie de apărare care se manifestă la toate nivelurile:

  • mintea începe să lucreze replici, scenarii, soluţii,
  • emoţiile determină creşterea adrenalinei şi a cortisolului şi ne pregătim să luptăm sau să fugim,
  • iar trupul somatizează imediat: stări de rău, stomac în pioneze, tremur, dureri acute de cap, paralizie …

în momentul în care reacţionăm suntem efect, nu cauză, suntem victime, permitem să fim manipulaţi. Reacţia imediată se sprijină întotdeauna pe o frică pe care am învăţat-o pe parcursul vieţii, e legată de instinctul  de supravieţuire. Dar nu doar trupul vrea să supravieţuiască ci şi ego-ul.  Noi ne naştem doar cu frica de zgomote puternice şi frica de cădere, în rest – totul se învaţă. Încă de mici învăţăm să ne protejăm pentru a nu fi răniţi trupeşte dar mai ales emotional.

Reacţia reprezintă modul în care mintea subconştientă dirijează spectacolul! Ea se bazează întotdeauna pe credinţele adânc înrădăcinate în noi, pe sistemul nostru de valori şi, după cum spuneam, pe fricile pe care ni le-am dezvoltat în timp. Astfel că ar fi o aberaţie să vă sfătuiesc doar simplu: “încercaţi să nu reacţionaţi, să vă daţi timp pentru analiză şi să răspundeţi de pe o poziţie de creator puternic”, fără a sublinia întâi că e nevoie să vă pregătiţi calea spre o astfel de atitudine. Si uneori ne ia ceva ani să lucrăm cu noi pentru a scoate la suprafaţă acele frici, credinţe limitative şi valori care ne conduc din umbra viaţa.

Dacă coborâţi cu maşina o pantă abruptă şi aveţi o viteză din ce în ce mai mare, degeaba încercaţi să vă opriţi brusc, efectul poate fi fatal! E nevoie să învăţaţi înainte de a porni la drum să reglaţi viteza, să vă controlaţi şi îngrijiţi sistemul de frânare, şi mai ales să vă alegeţi pantele pe care coborâţi!! Alegeţi-vă bătăliile! Nu toate merită timpul, efortul, consumul vostru energetic.

Recţia ne fură puterea personală!!! Suntem doar păpuşi pe aţă dacă alţii ne fac să reacţionăm într-un anumit fel (de obicei exact cum este aşteptat) dar nu putem adopta o altă atitudine atâta timp cât nu ştim cine sau ce anume din noi reacţionează! Este copilul din voi căruia i s-a tot spus că viaţa e periculoasă şi oamenii sunt răi? E adolescentul rănit de remarcile unor colegi răutăcioşi şi aroganţi care a învăţat că există mereu în jur oameni care te atacă? E părintele salvator, autoinvestit cu rolul de Dumnezeu şi care crede că este singurul responsabil de siguranţa copilului lui, neîncrezător şi ironic la ideea că fiecare omuleţ are ghizii şi îngerii lui, lecţiile personale de viaţă şi teme proprii de explorat?  Aveţi nevoie de răbdare, dorinţă de a afla şi disponibilitatea de a face o astfel de muncă de autocunoaştere, dacă vă doriţi să deveniţi stăpânul vieţii voastre.

 

A răspunde implică ideea de alegere conştientă! Este controlul instinctului. E un efort asumat de a face o pauză, de a reflecta, a analiza şi a compune un răspuns adecvat, aşa cum îl dorim. Pauza dintre stimul şi răspuns poate fi de câteva secunde şi o respiraţie sau de câteva zile şi o analiză atentă. Dar nu timpul contează, ci sentimentul că eşti stăpânul propiei vieţi, conştientizarea deciziei, recâştigarea autorităţii asupra evoluţiei tale.

Cam despre asta este vorba si atunci cand vorbim despre mindfulness = arta de a fi centrat în tine însuţi, atent la ceea ce se petrece în tine, conştient de credinţele proprii dar şi de ceilalţi din jurul tău.

Avem însă nevoie de deschidere, de informare , de acceptare a faptului că e posibil să nu ştim chiar totul , astfel încât să ne putem împrospăta mintea şi dezmembra cutia de prejudecăţi, credinţe şi frici în care am trait până acum.

 

Citeste continuarea pe QUANTUMCOACHING.RO.

Cuvinte cheie:
Data articol: 22/03/2017