Articolul de astăzi l-am scris mai mult pentru mine ( prietenii ştiu de ce ? ). Traversez o perioadă în care toţi (văzuţi şi nevăzuţi) îmi spun să am răbdare. Eu, însă, ca un Berbec autentic ce sunt , mă regăsesc 100% în acel banc în care zodiile se înfăţişau înaintea lui Dumnezeu să ceară câte ceva, vine şi Berbecul, se înclină ceremonios şi cu o voce profundă spune: “Doamne, eu te rog să-mi dai răbdare”. Si imediat, în următorul moment de linişte, continuă: “Şi dacă poţi, dă-mi-o acum!”
Scotocind prin experienţele recente mi-am dat seama că nerăbdarea mea vine clar din ataşarea de rezultat şi din ieşirea de pe traseul timpului divin, în care mă încred total, de obicei. Aşa că am combinat aceste trei concepte şi a rezultat ceea ce veţi citi mai departe.
Provocările noii paradigme
Ştiu că dacă eşti alături de mine de ceva timp şi ai răbdare să citeşti două mii şi ceva de cuvinte în fiecare articol de marţi, înseamnă că te cauţi pe tine, că vrei să te desfaci în două şi să laşi să ţâşnescă Lumina din tine asupra acestui pământ, că abia aştepţi să fii în serviciul altora, să contribui la bunăstarea şi evoluţia planetei. Şi mai ştiu că lucrezi deja cu tine de ani de zile şi încă simţi că lucrurile nu se desfăşoară după cum ţi-ai dori iar răbdarea ta … ajunge să se împuţineze pe zi ce trece.
Ei bine, asta e ceva necesar. Tenacitatea şi puterea de a ne menţine cursul chiar şi atunci când ne simţim nesusţinuţi de Univers, singuri împotriva nebuniei din jurul nostru sunt calităţi ce trebuiesc dezvoltate în cei ce şi-au asumat misiunea transformării conştiinţei umanităţii, ne ajută la şlefuirea diamantului interior. Suntem pionieri într-o realitate nouă, într-o paradigmă nouă, ne-experimentată până acum, de aceea ni se pare atât de greu de înaintat.
Fiecare este provocat în acel domeniu al vieţii de unde îşi poate învăţa cele mai puternice lecţii şi descoperi cele mai mari puteri şi talente personale. Îndoiala că ne-am afla pe calea bună pentru noi , întoarcerile înapoi la un status-quo familiar, ne taie din inertia momentului, ne sabotează, ne întârzie devenirea.
Acceptă-ţi calea, asumă-ţi munca de pionier, nu mai bascula înainte şi înapoi întrebându-te dacă asta e menirea ta, dacă e bine ce faci. Focusează-te pe ce îţi face plăcere să creezi, să studiezi, să experimentezi, să explorezi, să simţi, căci bucuria este indiciul că te afli pe deplin în menirea ta.
Sensul vieţii noastre aici este să ne descoperim Lumina interioară şi să schimbăm vibraţia mamei Gaia. E o muncă individuală, nu ne este impusă, dacă vrem o facem, dacă nu, nu …. Avem dreptul de a alege, ne-am născut cu liber arbitru … dar crezi că vei putea înăbuşi vreodată în tine amintirea a ceea ce ai venit să faci aici în acestă perioadă? ?
