Cand avem incredere in gandurile noastre dividem realitatea in lucruri opuse. Credem ca numai anumite lucruri sunt frumoase. Insa adevarul este ca totul in aceasta lume are propria sa frumusete.
Doar crezand doar in gandurile tale pot transforma realul in ireal. Daca nu imparti realitatea in categorii si crezi ca acestea sunt reale cum poti crede ca un lucru este mai putin valoros decat altul? Scopul mintii este sa demonstreze ca aceasta gandire este adevarata si face asta prin judecarea si compararea lucrurilor. Pentru ca daca nu ar putea demonstra atunci care ar mai fi scopul ei? Fara dovezi cum ar putea unul sau altul exista?
Spre exemplu, in cazul in care crezi ca doar muzica lui Mozart este frumoasa, nu exista loc in lumea ta pentru rap. Iti mentii opinia, bineinteles, insa alti oameni cred ca si rap-ul este minunat. Cum reactionezi atunci cand crezi ca rap-ul este urat? Iti scrasnesti dintii cand il auzi si cand il asculti ai impresia ca esti torturat. Insa cand mintea este inteleasa exista loc in lumea aceasta atat pentru Mozart, cat si pentu rap. Unii oameni nu considera nimic drept zgomot. Alarma unei masini poate fi la fel de frumoasa precum ciripitul unei pasarele. Toate sunt, in opinia sa, sunetele lui Dumnezeu. Prin natura sa, mintea este infinita. Odata ce sunt puse sub semnul intrebarii credintele, pot gasi frumusetea in toate lucrurile existente; iar asta inseamna deschidere si libertate. Nu este o filozofie de viata. Asta inseamna lumea reala.
O minte care judeca transforma lumea intr-un loc mic si periculos
Daca crezi ca actiunea cuiva este rea cum ai putea vedea frumusetea din ea? Cum ai putea vedea lucrul bun din ea care poate aparea poate peste ani. Daca vezi pe cineva ca ea, cum poti intelege ca toti suntem creati la fel? Cu totii suntem profesori prin modul in care traim. Un betiv ne spune mai multe despre cum sa nu bem decat un abstinent. Nimeni nu are mai putina sau mai multa bunatate. Nimeni care a trait vreodata este o fiinta umana mai buna sau mai rea decat tine.
O minte care nu-si pune sub semnul intrebarii judecatile transforma lumea intr-un loc mic si periculos. Trebuie sa umple lumea cu lucruri rele si oameni rai si facand asta isi creeaza propria suferinta. Cel mai rau lucru care s-a intamplat exista doar in trecut, ceea ce inseamna ca nu mai exista. Acum, nu exista decat un gand stresant in mintea ta.
Bun vs. Rau
Lucruri bune, lucruri rele; oameni buni, oameni rai. Aceste contrarii sunt validate doar prin contrast. Ar putea ceva parea rau doar pentru ca nu te-ai uitat suficient de bine? In realitate fiecare lucru, fiecare persoana este mai complexa decat capacitatea de a fi judecata.
Odata ce nu mai crezi in gandurile tale, nu mai faci nimic pentru ca nu mai exista alte posibilitati. Intelegi ca toate gandurile tale pur si simplu nu sunt adevarate.
Lucrurile par sa vina de la sine, iar cineva cu o minte clara nu se agata de ele pentru ca deja s-au dus. Aceasta renuntare aparenta nu este un act de predare. Doar stie ca nimic nu i-a apartinut, niciodata. Cum sa nu renunte la ceva care nu exista cu exceptia unei povesti din trecut sau viitor?
O persoana cu mintea clara are doar ceea ce ea crede ca are, asa ca nu are nimic, nu are nevoie de nimic. Actioneaza si asteapta miracolul, fara a face ceva care sa strice surpriza. Cand si-a terminat treaba, uita de ea pentru ca nu este nimic de amintit. S-a facut. A trecut. Nu poate vedea ce nu exista. A fost munca ei buna sau rea? Ridicol. A penetrat adanc sau a fost ceva la suprafata? Ca si cum ar interesa-o asa ceva. Va dura pentru totdeauna? Va dura macar o secunda?
Autor: Byron Katie
Sursa: huffingtonpost.com
