Castigatori concurs Minunino: Castiga 20 de pachete cu drajeuri si siropul Minunino Rau de Miscare, ajutorul de nadejde cand pleci in vacanta

17 august 2016, , Vizualizări: ...
minunino

Cei mici au des rau de miscare pentru ca centrul echilibrului nu este inca dezvoltat si atunci starea de greata se instaleaza mai usor. Voi ce experienta va amintiti, in care sa aveti o calatorie cu nabadai? Lasati-ne povestea voastra intr-un comentariu si-l puteti castiga pe Minunino Rau de Miscare impreuna cu prietenii sai!

 

 

Cand se desfasoara concursul

Concursul se desfasoara in perioada 3-16 august 2016

 

 

 

Concursul s-a incheiat! Castigatorii sunt:

TARAN VERONICA, GHIZDAVU IULIANA SIMONA, Luca Mihaela, Murarasu Oana-Nicoleta, Maria Marinescu, DUTA CLAUDIA-ELENA, Ophelia, Picincu-Hobjila Viorica, Ionela Cristina, Apostoiu Gurau Mihaela Florentina, Popa Roxana Elisabeta, Ando68, Popa Constantin, Sandoi Madalina, Trandafir Ioana Rodica, Florina Matei, Barascu Violeta Ramona, Rosu Oana Nicoleta, Ioan Danut Poos, Banceanu Doinita

 

 

Ce castigati

Puteti castiga unul dintre cele 20 de pachete ce contin drajeuri si siropul Minunino Rau de Miscare.

Aflati cum va poate ajuta Minunino Rau de Miscare sa depasiti situatiile dificile din vacanta cu cel mic, de  AICI .

Ramaneti mereu in contact cu Minunino si cu prietenii sai si descoperiti intreaga gama de produse accesand pagina de Facebook Minunino

 

minunino

 

Cum participati la concurs

In perioada 3-16  august 2016 povestiti-ne pe scurt ce experienta va amintiti, in care sa aveti o calatorie cu nabadai? Lasati-ne povestea voastra intr-un comentariu si-l puteti castiga pe Minunino Rau de Miscare impreuna cu prietenii sai!

 

 

REGULAMENT CONCURS
1. Concursul Minunino: Castiga 20 de de pachete cu drajeuri si siropul Minunino Rau de Miscare, ajutorul de nadejde cand pleci in vacanta este valabil in perioada 3-16  august 2016.

  1. La concurs poate participa oricine cu varsta peste 18 ani care posteaza raspunsul in zona de comentarii a acestui articol. Chiar daca un user va posta mai multe comentarii, se va lua in considerare unul singur.
  2. Nu se acorda contravaloarea premiilor. Se acorda 20 de pachete ce contin drajeuri si siropul Minunino Rau de Miscare.
  3. Castigatorii vor fi selectati de echipa redactionala si de management a www.sfatulparintilor.ro, precum si de echipa sponsorului, in functie de propria apreciere cu privire la calitatea si originalitatea raspunsurilor participantilor.
  4. Castigatorii vor fi afisati pe site in data de 17 august 2016 in cadrul aceluiasi articol care anunta concursul.
  5. Organizatorii concursului Minunino: Castiga 20 de de pachete cu drajeuri si siropul Minunino Rau de Miscare, ajutorul de nadejde cand pleci in vacanta sunt S.C. EVALUARI IMOBILIARE SRL (detinatoarea www.sfatulparintilor.ro) si Minunino.
  6. Castigatorii pot intra in posesia premiului dupa cum urmeaza:

Toti castigatorii sunt  obligati sa contacteze departamentul de marketing la adresa office@sfatulparintilor.ro, pentru a revendica premiul prin: mentionarea premiului, numelui, prenumelui, numarului de telefon si a adresei la care va fi trimis premiul. Numele si prenumele, precum si adresa de mail trebuie sa fie aceleasi cu cele completate pe site, in momentul postarii comentariului. Daca in termen de 7 zile calendaristice de la data afisarii pe site castigatorii nu-si revendica premiul, acesta va fi anulat.

  1. Premiile se vor transmite pe teritoriul Romaniei prin intermediul sponsorului la adresele completate de acestia in mailul de revendicare a premiului, in termen de 30 de zile lucratoare de la data trimiterii datelor pe mail catre sponsor.
  2. Prin inscrierea la acest concurs esti de acord cu prevederile regulamentului promotiei si de asemenea esti de acord sa intri in baza de date a www.sfatulparintilor.rosi sa primesti materiale informative prin e-mail prin newsletter. Siteul www.sfatulparintilor.ro se obliga sa respecte toate drepturile conferite de legea 677/2001 (drept la informare, acces, interventie si opozitie asupra datelor), iar la cererea ta explicita, la adresa de mail office@sfatulparintilor.rose pot actualiza sau sterge datele tale personale din baza de date.
  3. In cazul in care, in urma trimiterii datelor castigatorilor, se constata ca sunt mai multi useri cu aceeasi adresa (sau useri inregistrati cu acelasi IP la calculator), organizatorul concursului isi rezerva dreptul de a trimite premiul la un singur user, celelalte premii urmand a fi reportate catre alti useri.

 

Cuvinte cheie: , ,

Scrie și tu
Nu necesită conectare click aici pentru toate intrebarile
Aboneaza-te
la Newsletter-ul zilnic
Primeste pe mail noutatile Sfatulparintilor.ro

Recomandări

Cele mai noi

Vezi cele mai noi 100 de articole

Cele mai citite din categorie

Comentarii (38)

  1. Banceanu Doinita spune:

    Acum cateva veri, cand fratele meu a venit in concediu in Romania, s-a hotarat ca intreaga familie sa mearga la munte cateva zile. Nepotul meu, in varsta de 8 ani pe atunci, a cerut in mod expres ca „unchiul preferat” sa stea cu el in spate. Nu numai ca i s-a facut rau pe drum si i-a facut o bucurie de toate zilele unchiului preferat dar a trebuit sa tragem pe dreapta pentru ca fratele sa-si schimbe hainele. Nu mai zic ca, fiind cu totii preocupati de cel mic, am uitat o mica valiza cu haine la marginea drumului. Oh well… 🙂

  2. Dan Ababei spune:

    Cu cativa ani in urma am fost cu Stefanelul din dotare la Suceava(asta fiind cam la de 40 km de Gura Humorului)pentru a participa la serbarea organizata de magazinul REAL pentru copiii angajatilor.El avea aproape trei ani,era cu trei zile inaintea Craciunului,afara frumos,feeric,el cu gurita-n punga,lamaie,apa,s-a chinuit rau de tot.Bietul copil m-a mostenit(eu am mostenit asta de la mama),mie mi-a fost rau de masina pana la cam 19 ani.Acum am 49 si nu am nici cea mai mica problema.Tata a fost profesor de geografie si de mic m-a tot carat in sute de excursii,expeditii si tabere.Totdeauna mi-a fost rau,indiferent daca era autocar,autobuz,autoturism.Nici o pastila sau remediu natural nu avea nici cel mai mic efect.

  3. Lazar Georgiana Loredana spune:

    Ultima intamplare cu nabadai a fost anul acesta cand am mers la Bucuresti cu autobuzul si domunul sofer conducea ba prea repede, ba punea frana brusc si din atatea smuceli incet incet raul de masina s-a instalat si am cautata rapid in bagaje 2 pungulite ca sa nu facem mizerie pe jos si am inceput …… data viitoare cand mai plecam undeva , plecam cu trenul, cine stie poate e mai bine 😀

  4. POP RALUCA spune:

    Anul acesta este primul an cand ne ducem baietelul de 3 ani si jumatate la munte cu cortul. Copilul era foarte incantat ca mergem. Dar cand ajungem acolo si montam cortul, copilul nu doreste sa doarma in cort, face circ ca vrea acasa, dupa munca de lamurire in cele din urma intra in cort.

  5. TARAN VERONICA spune:

    Desi au calatorit cu masina de la 2-3 luni, fetitele mele au inceput sa aiba experiente nefericite cu raul de masina abia pe la varsta de 3 – 4 ani. Asa ca… am tot avut peripetii in drumurile noastre.
    Cea mai haioasa dintre ele s-a petrecut pe carari de munte, unde, in serpentine, i s-a facut rau prima data fetitei mai mici, Mara, care a varsat pe toata bancheta din spate laptele cu cacao si cerealele mancate la mic dejun. A urmat, prin simpatie, si cea mare, Bianca, dar avand experienta cu cea mica am fost pe faza si am reusit sa oprim masina in timp util.
    Toate bune pana cand, in timp ce micuta isi varsa „naduful” , apare o catelusa cu trei puiuti, bucurosi ca poate le vom oferi ceva de mancare. Fetita mica din masina cutu -cutu, cea mare speriata de aparitia cateilor da-i si plangi ca ea nu poate sa se elibereze cu ei de fata.
    Asa ca…urcam copilul in masina… mai facem cativa kilometri pana la urmatoarea parcare… iar coboram din masina… si nici bine nu ne dezmeticim… apare o alta masina, cu o mama coborand in viteza, tragand dupa ea un baiatel ” in actiune”. Am zambit intelegator una catre cealalta pana cand fiecare si-a terminat misiunea .
    Sa speram ca datorita premiului „Minunino Rau de Miscare”, urmatoarele noastre calatorii vor fi mai relaxante! Vacanta frumoasa tuturor!

  6. Popa Roxana Elisabeta spune:

    Pitica mea are rau de miscare; in special de masina …si inca de cand era bebelus incercam tot felul de remedii. Aceste drajeuri sunt chiar interesant de incercat.
    Oricat de mult ne bucuram cand plecam la drum, stam cu inima cat un purice si pregatiti pentru varsaturile de rigoare. Am incercat si varianta mai putin ortodoxa ..la drum scurt … plecat la 5 dimineata si tinut copilul nemancat 2 ore…nu merge… Acest rau de masina l-a mostenit de la mine si-mi amintesc ca mama in disperare de cauza asculta toate sfaturile..cel mai nesuferit a fost acela de a strange un cartof in timpul mersului. Singurul lucru care functioneaza pana acum este sa obosim copilul inainte sa urce in masina ca apoi sa doarma o ora sau doua….acum ne pregatim de concediu si ma gandesc cu groaza la drumul catre mare ….presarat de intrebarea plangatoare…” Mai avem mult… ca nu mai pot”
    Minunino mi se pare chiar un nume potrivit pentru un asemenea remediu.

  7. Lazar Adrian spune:

    Una din experientele cu nabadai a fost acum cativa ani pe Transfagarasan. Eram cu masina si a inceput sa ploua foarte tare si neincetat, incat abia vedeai in fata, plus ca drumul era plin de serpentine, dupa cum bine stiti. Copilul in spate nu prea intelegea ce se intampla, fiind si mic, si a intrebat de ce e apa asa multa, iar noi i-am zis (ca sa nu se sperie) ca am bagat masina la o spalatorie si chiar in acel moment o spala si ca e normal sa ne zgaltaie 🙂
    Succes tututor si multumim pentru concurs!

  8. ionela bortofleac spune:

    Avem aceasta problema si eu cat si M ,la 7 anisori si nu trebuie sa mergem in vacanta , dupa primii 15 km, deja avem stare de greața si ameteala. Oprim ,luam aer, ne racorim si ne continuam drumul, la nevoie oprim din nou

  9. Ando68 spune:

    Acum 3 ani, cand fiul meu avea doar 3 anisori l-am dus cateva zile in frumoasa zona a culoarului Rucar – Bran. La intoarcere am avut de admirat si confruntat frumoasele, dar si dificilele curbe de coborare spre Rucar. Baiatul meu, desi avea recomandarea sa se culce putin pe canapeaua din spate a masinii a vrut totusi sa infrunte curajos serpentinele, L-am oprit putin pe la jumatatea drumului, intr-un loc de popas sa se joace cu niste pui de ciobanesc mioritic, adusi de stapani in popasul respectiv si apoi am pornit din nou la drum. Oboseala si-a spus insa cuvantul si la Rucar nu a mai putut sa continue si a trebuit sa opresc masina si sa il las sa ia aer. Surpriza neplacuta a fost ca dupa ce s-a vazut jos din masina nu a mai vrut sa urce la loc nici dupa un sfert de ora. A luat-o pe maica-sa de mana si a plecat pe jos… spre casa. Acasa, insemnand la Moreni, la peste 100 de km de Rucar. Nu a fost o gluma, au mers pe jos peste un km, a trebuit sa ii urmaresc cu masina pana cand micutul meu de 3 ani de atunci, a obosit si dupa alte cateva parlamentari a acceptat ca este cazul sa se mai odihneasca putin in masina, in acest timp mai mergem putin cu masina, foarte incet si cu grija, dupa care isi mai continua drumul pe jos. Din fericire oboseala si-a spus cuvantul, fiul meu a adormit si s-a mai trezit spre Targoviste, cand deja incepea sa se lase seara, caldura mai scazuse, eu nu am aer conditionat pe batrana mea Dacie, trebuie sa mergem pe ventilatie la temperatura ambientala. Daca tot scapasem de serpentine si de caldura, fiul meu a acceptat ca parca tot mai bine este cu masina la drum lung, asa ca ne-am dus glont acasa, fara alte episoade pedestre. De atunci accepta sa se culce in masina la drum mai lung sau in zonele de serpentine, din pacate pierde din frumusetea drumului.

  10. Rosu Oana Nicoleta spune:

    Experienta neplacuta este legata de o excursie din aceasta vara care, cu exceptia intamplarii despre care va voi povesti, a fost nemaipomenita. Am plecat din Bacau cu gandul sa ajungem in Alba Iulia, sa vizitam frumoasa Cetate Alba Carolina. Bineinteles ca ne-am propus spre vizitare si alte obiective turistice, care ne-au facut sa exclamam din nou, ce frumoasa este tara noastra! Traseul nostru se derula dinspre Lacul Rosu, prin Cheile Bicazului, desigur prin serpentinele cunoscute, cand copilului nostru, o fetita de 10 ani, i s-a facut rau. Am oprit sa ia aer, cu gandul sa-si revina, dar se pare ca nu a scapat prea usor de greata si varsaturi, chiar daca am apelat la beneficiile lamaii. Ne-ar fi fost mai utila o alta solutie, mai eficienta, despre care nu am stiut pana acum…

  11. Monica spune:

    Mereu mie si sotului ne-a placut sa facem mici excursii ( de o zi sau de week-end prelungit 🙂 ) si sa descoperim cat mai multe locuri frumoase din tara. De cand a aparut si cel mic si ne-a facut viata mult mai frumoasa am vrut sa ii insuflam aceeasi pasiune.. calatoriile.
    Dar fiecare drum cu masina, fie si el de 10 minute este mereu o aventura.. De la povestile pe care le inventam, pana la „karaoke” cu radioul sau jocul de mima pe care il facem, tot nu reusim sa il facem sa uite de probleme si sa se bucure de drum. O sa ii treaca nu ?

  12. Adriana Micsa spune:

    In fiecare vara plecam in concediu in statiunile balneare pentru tratament eu si sotul meu. Venind pe lume nepotelul am mai neglijat placerea asta. La 5 – 6 ani ne-am reluat placerea de a calatori dar nu singuri …nu ne lasa inima sa nu il scoatem si pe el la aer curat cate o tura .De fiecare data cand plecam la drum cu masina la nici cativa kilometri trebuia sa oprim ca incepeau varsaturile .Si tot asa stare de somnolenta si varsaturi cu toate lamaile ce le aveam la noi si Metroclopramid si nimic . Pana la destinatie asta ne era soarta. Cand ajungeam fericire mare …nu mai avea nimic …Oare chiar asa de rau sa ii faca masina ???

  13. Rox spune:

    Acum o saptamana am fost la tara, cu masina. Am avut parte de o calatorie de aproximativ 3 ore, foarte zgomotoasa si cu opriri dese. Ne-am incumetat cu greu, dar am zis sa o facem si pe asta: am fost eu, sotul, fetita noastra de 1 an si nepotelul de 2. Pe langa faptul ca nu au vrut sa stea in scaunele de masina, linstiti, nepotelul a avut si rau de masina. Dar pana sa oprim, „incidentul” deja se petrecea. Pfff, a fost o situatie destul de neplacuta, me era mila de el, nu se simtea bine deloc. Se agitau reciproc si chiar au fost si episoade lungi de plans. In cele din urma am ajuns, dar am spus ca nu vom mai pleca niciodata nepregatiti.

  14. Adrian Lazar spune:

    Imi amintesc, dar nici acum nu imi dau seama daca cu groaza sau cu umor urmatoarea situatie: Ne intorceam din Insulele Canare (dintr-un concediu), iar escala s-a facut la Madrid. De acolo am venit spre Bucuresti cu o cursa charter low cost (nu ii voi da numele companiei), dar intamplarea este 100% reala. Cred ca jumatate din avion erau cetateni de etnie rroma. Pe la jumatatea drumului, probabil un pic ametiti de bauturile pe care le primisera de la stewardese, acesti cetateni au inceput sa isi faca de cap: au inceput sa se ridice in picioare si sa vorbeasca intre ei (ceeace este interzis in avion). Stewardesele au facut tot ce se poate sa ii convinga sa stea jos, dar degeaba. A intervenit pana si pilotul. Aceasta disperat ca astia nu stateau jos pe scaune i-a intrebat ce doresc numai sa stea jos. Ce credeti ca au zis? Dati-ne cateva sticle de vin si stam jos :)) Bineinteles ca le-au primit si bine a fost, caci le-au baut si au si adormit pana la aterizare. Noroc ca au avut vin pe stoc 🙂 altfel cred ca trebuia sa asistam probabil si la hore…

  15. Popa Constantin spune:

    O întâmplare cu „năbădăi” mi s-a întâmplat într-o zi când am avut cu băiatul meu de 6 ani turneu de minifotbal.
    Aveam de mers doar 20 km dar deodată sa pornit răul de mișcare, dezastru a fost. Țin minte că Răzvan al meu în ștrampi a jucat atunci și a marcat și golul victoriei pentru echipa lui.

  16. Rafaila spune:

    Era in anul 2007 ,ne întorceam de la mare.Dimineața pe la ora 5 când inca nu de luminase bine am greșit traseul si de la Ovidiu in loc sa mergem spre Galati am luat-o spre Tulcea.Când ne-am dat seama am încercat sa găsim pe cineva sa ne îndrume.Din fericire am găsit pe cineva care ne-a îndrumat pe o scurtătură pe un drum de tara care trecea printr-un luminiș ,o pădurice.Toate bune pana aici,doar ca tufișurile erau înalte ceea ce a accentuat întunericul si am intrat in panica cu doi copii in spate.Parca eram dintr-un basm cu vrăjitoare si zmei.Crengile loveau mașină si la un moment dat in lumina farurilor au sărit iepuri din tufișuri.A fost groaznic,dar am ieșit la drumul european si ne-am continuat liniștiți drumul.După aceea ne- am amuzat.

  17. Ciubotaru Aglaea spune:

    Cu ceva timp in urma am pornit, impreuna cu nepotica noastra, catre Slanic Moldova si Targu Ocna. Numai ca, ajunsi prin serpentinele de pe Magura, i s-a facut rau. Am oprit, a luat aer, dar tot nu am scapat de greturi si varsaturi. Mai mult chiar, desi am facut destul de multe opriri, tot nu am scapat de o decorare nedorita a interiorului masinii. Ce mult ne-ar fi ajutat Minunino! Un ajutor de nadejde ar fost nemaipomenit!

  18. Sandoi Madalina spune:

    Luna trecuta am avut o întâmplare cu năbădăi. Plecam cu fetița la o cununie religioasă, eram amândouă îmbrăcate frumos, eu cu o rochie lila, ea cu o rochiță albă și când eram aproape de biserică i s-a făcut rău în mașină și a început să vomite, m-a murdărit și pe mine, și-a murdărit și ea rochița cea albă, când am coborât din mașină, nu știam pe unde să ocolesc. Noroc că era un robinet în curtea bisericii și am remediat puțin situația. Am asistat așa cum eram la ceremonie, apoi am plecat acasă și ne-am schimbat.

  19. Trandafir Ioana Rodica spune:

    Eu am rău de miscare de cand mă stiu , nici ca adult nu am scapat de această problemă. Fiica mea a mostenit si ea si până acum (are 14 ani) nu a ratat vreun drum cu masina să nu i se facă rău . Din această cauză preferăm să mergem cu trenul si e destul de neplăcut .In familia noastră si câinele are rău de miscare , la primul lui drum mi-a vomat in poală .

  20. Luca Mihaela spune:

    Am amintiri multe cu fata mea de 10 ani care are rau de masina. Acum 2 ani am plecat cu masina, o duba, a lui frate-miu, la tara. Eram 2 familii. A mea fata, dupa nici 50 km a inceput sa ceara sa opreasca ca ii este rau. A oprit frate-miu, s-a racorit fata si am pornit iar la drum. Dupa o jumatate de ora iar spune ca-i este rau si sa opreasca iar. Aveam un drum lung de facut de la Bv la BT, asa ca daca fata mea cerea pauza tot la jumatate de ora, ajungeam seara la tara. Intr-un timp, frate-miu cand vede ca fata tot cere sa opreasca, ii vine ideea sa taie un bidon de 5 l de la apa, sa aiba sa vomite in el. Saraca mea fata, avea stomacul pe dos, desi plecasem de acasa dotata, cu pastile pt rau de masina, cu plasturi care se pun langa ombilic si dupa ureche. Nimic n-a avut efect. Saraca, ma uitam la ea, imi venea si sa rad cum arata cu bidonul la gura si sa plang, ca mi-era tare mila de ea. Cumva am ajuns la tara, ea era ca o leguma, dar de atunci am zis ca numai cu trenul mai plec cu ea, ca se chinuie foarte tare pe masini mici, autobuze.

  21. Cea mai groaznica intamplare cu nabadai a fost cand eu ,sotul si fiul meu am plecat pentru prima oara intr-un concediu in Grecia am asteptat aceea vacanta ,cum nu am asteptat in niciun an pana atunci ,stiam ca sotului ii este cam rau pe masina dar si fiului meu ,dar alt mijloc de transport la momentul acela nu am avut ,am pornit cu autocarul de dimineata pregatiti cu pungi in caz de ceva ,autocarul a facut cam 5 km si am vazut cum sotul meu isi lasa capul pe scaun si se albeste la fata ,gata ,mi-am dat seama ca o sa verse ,dar a mai rezistat inca un km dupa care a cerut soferului sa opreasca putin ,s-a dar jos din autocar si a varsat ,am pornit iarasi la drum , el tot palid la fata era ,urmeaza repriza a doua ,am scos repede pungile si a varsat in punga ,pana am ajuns in Grecia ,sotul a varsat pana nu mai avea ce sa iese din el saracul,ne-am cazat si ia trebuit cam 2 zile sa isi revina bineinteles ca a tinut si regim ,vacanta a fost frumoasa ,a sosit momentul plecarii ,eu fiind ingrozita de ce o sa se intample iar ,pe drum l-a apucat si pe fiul meu starea de rau ,dar cu sotul a fost mai rau ca a varsat de nenumarate ori si cum am intrat in tara ,ne-am oprit la primul spital si a fost internat pentru rehidratare pe cale venoasa ,deoarece era deshidratat si nu mai putea nici sa stea in picioare ,de aceea la fiecare calatorie cu autocarul sau masina ,sotului meu i se face rau dar si fiul meu are probleme ,el fiind tanar suporta mai bine aceste stari

  22. george spune:

    la varsta de 15 ani am reusit sa-mi iau o cursiera ruseasca,tare la acea vreme si bineinteles am plecat intr-o drumetie,mai mult pt.a o testa.Dupa cativa km de sosea inainte cu cateva zeci de metri de a intra pe un drumeag ce ne ducea la cabana catre care plecasem am fost atins din lateral de o salvare care a aparut de nicaieri,iar de atunci am unele neplaceri la plecarea la drum indiferent de mijlocul de transport

  23. Cosma Alina-Madalina spune:

    Am plecat in excursie la munte cu corturile si cu mai multi prieteni. Si surpriza , chiar cand am ajuns acolo si sa montam corturile a inceput sa ploua . Si asa nu aveam multe haine la noi .. ne era si frig , mai stateam si in ploaie , corturile erau puse acum pe iarba cea uda ,deci nu era placut sa iei loc . Ursii tot ne dadeau tarcoale ! Nu aveam unde sa lasam mancarea mai departe de cort ca nu cumva sa ne trezim cu ursul in cort ..Dar a fost bine . O experienta de neuitat

  24. RUS FLORICA spune:

    O vara de neuitat,prin statiunile patriei,ma face sa zambesc cu regret trecerea anilor. Frumoase peisaje, atractii nenumarate si pentru cei mici erau si in statiunea unde am petrecut cateva zile.Copila ce avea cam 4 anisori, nu stiu cum se explica dar a fost foarte pofticioasa, multi anisori, asa ca imi luam masuri de preventie cand era vorba de mancare.Se uita la trecatori fetita mea ca nu cumva sa serveasca in timpul plimbarilor cate ceva ,ca ea sa nu deguste,implorandu ma sa i cumpar si ei. Am ajuns de poveste, intr un parc din statiune unde era ditamai ursul-un element decorativ imens 🙂 (ca o statuie) mai inalt decat mine, de culoare brun si in 2 labe, cu celelalte doua parca cersea de la trecatori si gura deschisa pe jumatate.Frumos urs ca element de decor, dar cum fetita mea, nu poftise de o ora nimic din ce era in jur, repede vazu gura ursului intredeschisa si exclama „ursul are papa n gura”!!! Adultii din jur toti au izbucnit in ras, au vociferat ca deja a si savurat hrana ursul, insa fata mea implora sa caut ursul in gura ,sa aflam ce a papat :).Oricat am incercat sa o conving ca acel urs este doar de decor, si nu serveste mancare, nu am scapat pana nu am ridicat copila, sa vada ca nu servea nimic ursul si ca toti cei din jur, adultii si copiii doar glumesc.A fost o scena de neutat.

  25. Ioan Danut Poos spune:

    Povestea mea e asa: In timp ce eu conduc, sotia mea se ocupa de fiica cea mica in timpul raului se masina. Cand era mai mica …plangea insa acum a inceput sa ne spuna..cand este nevoie de punga. Problema este ca eu nu pot merge cu ea undeva cand sotia este la serviciu…caci mi-ar distrage atentia de la condus. Sa va mai spun ca visam la un zbor cu avionul ?

  26. Gaftoneanu ioan spune:

    O,intimplare cu nabadai a fost cind un marfar facea manevra incetisor in gara ,si eu neavind ce face m,am suit pe scari sa ma plimb un pic,in timza pul acesta trenul ,a prins viteza

  27. Gaftoneanu ioan spune:

    O,intimplare cu nabadai a fost cind un marfar facea manevra in gara incet si eu neavind ce face m,am suit pe scari sa ma plimb un pic,si trenul a prins viteza tot mai mare ,si tot dus am fost si a oprit tocmai la Pascani ,adica dist.de cca50 km ,si durerea mare era ca inapoi nu aveam bani cu ce veni ,si am sunat un prieten care a venit cu o masina si ma luat !😁

  28. Florina Matei spune:

    Fetita mea cea mare are rau de miscare, nu foarte pronuntat insa, este insa agravat de caldura! Daca mergem la drum lung si mai este si cald este clar ca trebuie sa oprim des sa mai luam cate o gura de aer!
    Insa cea mai de cosmar vacanta a noastra a fost acum cativa ani, primul concediu la mare cu 2 copii, asa ca am mers si cu bunica sa ne ajute!
    Inainte de plecare am mancat pepene, sa ne racorim si pe drum pepenele si-a gasit razbunarea, cea mica de 1 an ne-a returnat pepenele pe noi, in masina… Am ajuns la destinatie deja obositi!
    Dupa doua zile de stat la mare, fetita mea cea mare a facut enterocolita, impreuna cu jumatate din copiii cazati in hotel, si in noaptea aceea am dormit peste niste prosoape puse pe saltelele de la hotel pentru ca nu mai aveam o lenjerie nevomata!
    Am plecat acasa cu branula si antibiotic date de la spital, si pe drum iar, cea mica, ne-a mai facut alte bucurii incat scaunul ei auto l-am aruncat cand am ajuns acasa pentru ca nu mai suportam mirosul!

  29. Barascu Violeta Ramona spune:

    Eu am rau de masina de cand ma stiu desi sunt o impatimita a calatoriilor, sufar la fiecare deplasare. De fiecare data sunt insotita de Ania, fetita mea de 6 anisori. Un stres foarte mare il reprezinta si faptul ca si ea ar putea avea aceleasi senzatii de rau, ameteala si voma. De curand, la deplasare scurta cu masina, fetita m-a rugat sa incetinim pentru ca nu se simtea bine, cei drept nici eu nu eram in prea bine asa ca nici viteza mai mica nu ne-a ajutat deloc, asa ca sotul a fost nevoit sa opreasca repede masina pentru ca micuta a inceput sa vomite. Dupa ce a a repornit masina, a fost randul meu sa cer oprirea de urgenta, asa ca sotul nefericit a exclamat: ” ce ma fac eu cu voi!”

  30. tudorache anuta spune:

    Anul acesta ne-am dus la mare ,eu,sotul,i cele doua printese ale noastre Andreea 4 ani si Alexandra 9 anisori.Intr-o zi pe plaja,facand plaja eu si sotul iar fetele se jucau la malul marii,sotul sa dus sa cumpere ceva,si am ramas eu sa supraveghez fetele de pe cearceaf,si la un moment dat nu mai vad o fata la malul apei,nu va spun ca mi-a stat inima,si am intrat in panica,m-am ridicat de pe cearceaf,si am dat sa plec spre malul apei sa o intreb pe fata care o vedeam sa o intreb unde e ceelalta fata,iar cand ajung la ea si o intreb imi zice ca este pe cearceaf,iar eu nu am obesrvat ca cea mica e pe cearceaf,se pusese i spatele meu,in timp ce eu butonam pe telefon,fir-rar el de telefon,ca din cauza lui am intrat intr-o panica de nedescris.Multumesc lui Dumnezeu ca nu a fost „real”sa ………fi fost o problema.

  31. Murarasu Oana-Nicoleta spune:

    Am fost la Calimanesti , judetul Ramnicu Valcea. Acolo frumos aer proaspat, izvoare bune pentru sanatate si proceduri terapeutice. Am mers eu si sora mea. Am vazut un anunt pe un zid ca se organizeaza excursii pe Transalpina si Tranfagarasean. Am decis sa mergem. Toate bune si frumoase ne-am gandit noi. Dar am trecut prin atatea curbe. Mi s-a facut rau. Cum trecea o curba cum incepea alta. Am crezut ca am un cosmar. Din masina mi se parea ca o sa cadem in gol. Mi-a fost rau noroc ca nu am vomitat. Dar in rest ne-am bucurat de o priveliste minunata.

  32. Maria Marinescu spune:

    Acum ceva timp, fiica mea a trecut printr-o experienta atat de neplacuta si extrem de jenanta. Venea cu autocarul dintr-o excursie si stiind ca, are rau de masina si cateva episoade de voma la activ (dar in punga) s-a rugat de sofer sa ii dea un loc la fereastra. Dar cum, respectivul a zis ca locurile se ocupa in ordinea venirilor, s-a ales cu un loc la margine, langa un baiat. Dupa un drum lung de vreo 2 ore cu multe curbe si frane, stari de rau si cateva rugaminti bune catre colegul de calatorie sa ii cedeze locul ( a primit doar refuzuri) a vomitat atat de rau si mult incat atat ea cat si baiatul erau murdari de voma. Nici nu va puteti imagina cat de prost s-a simtit si cat de suparata a fost. Pantalonii si bluza erau atat de murdare si urat mirositoare incat nu a mai vrut sa le mai poarte dupa acest incident nefericit si au ajuns la tomberon. De atunci, nu uita sa isi ia cateva pungi dupa ea si sa se asigure ca va primi un loc la fereastra. Nici acum, eu ca mama nu pot uita cum a venit acasa cu o fata atat de trista si cu ochii plansi.

  33. DUTA CLAUDIA+ELENA spune:

    Buna ziua! Din nefericire, de cand ma stiu am acest rau de miscare. De mica stateam doar culcata pe bancheta din spate a masinii. Le stricam toate calatoriile alor mei, iar de mine… ce sa mai zic. Si acum, la 43 de ani este la fel. mi-ar placea si m-ar ajuta mult sa existe un remediu. Pana acum nu am gasit nimic eficient. Multumesc!

  34. Ophelia spune:

    Desi nu e foarte distractiv sa ai „rau de masina”, acum, dupa mai multi ani de la patania noastra, inca ne-o amintim cu drag si chiar ne si amuzam…Ei bine, se intampla intr-unul din concediile noastre, mult asteptatele concedii, cand dornici sa ne retragem cat mai departe de civilizatie, ne-am imbarcat cu mic- cu mare (de fapt, 2 mari si micuta noastra) si am purces la drum. Trecuse cca 1 ora de la ultima noastra oprire cand, subit, micuta noastra, parca isi terminase tot repertoriul de pana atunci iar in masina se instalase o liniste suspecta. Mai mult, desi o provocam cu intrebari si curiozitati pe care in alte conditii le savura in orice moment, ea refuza sa vorbeasca. Si asta pana la un moment dat cand, un val de voma a improscat toata bancheta din spate. Am oprit pentru curatenia ce se impunea sa o facem de urgenta iar cand toata lumea s-a linistit, fiica noastra ne replicat „daca nu trebuia sa-mi deschid gura ca sa-ti raspund, acum nu mai miroseam toti atat de oribil…!”. De atunci, in trusa noastra, micutele pastile albastre, erau de nelipsit.

  35. Picincu-Hobjila Viorica spune:

    Acum 2 ani i-am facut o surpriza baietelului: am mers noaptea in orasul bunicii sa-l luam, spunandu-i ca mergem acasa; drumul, insa, a fost unul lung, de vreo 6 ore (ii pregatisem bagajul pentru mare, de fapt); am sperat ca va dormi tot drumul, insa nu a fost asa, caci i-a fost rau si a trebuit sa facem foarte multe opriri, iar el tot spunea „nu e drumul spre casa, unde suntem?”

  36. Ionela Cristina spune:

    Nu stiu cum de sunt singura din familie ce s-a pricopsit (de mica sunt suferinda) cu „beleaua” asta de rau de masina. Nici acum, dupa atatia ani, n-am scapat desi am incercat chiar si cateva tratamente naturiste (si nu au fost asa placute la gust). Imi aduc aminte si acum cand mergeam cu parintii la diverse activitati prin oras si eu, ca o „floricica” le stricam buna dispozitie. Aveam vreo 8 anisori cand am mers la bunici in vizita. Bunica, de fericire, mi-a pregatit un adevarat festin, cu bunatati numa’ si numa’, iar eu de pofticioasa ce eram, nu m-am putut sa ma opresc de la imbucat atatea bunatati. Cu un stomac plin si un zambet larg am asteptat-o pe mama sa ma ia acasa. Am luat autobuzul de acolo si mai aveam vreo 3 statii pana acasa la noi si deja devenisem tare nelinistita, palida si nu mai stiam cum sa ii spun mamei sa opreasca soferul urgent ca nu mai rezist. Pana sa faca oprirea, a urmat o prima transa de voma in punga si urmatoarea transa la marginea unui pod (de data asta hainele nu mi-au fost iertate). Eram toata plina de resturi de mancare. Rochita mea inflorata si tare frumoasa arata ca dupa razboi. Si uite asa, a trebuit sa mergem pe jos si cu capul plecat pana acasa cateva minute bune.

  37. Apostoiu Gurau Mihaela Florentina spune:

    Of. Doamne!
    De mic copil am suferit de rau de masina! Am incercat de toate: Emetiral., lamiie, si alte pastile al caror nume nu-l mai tin minte.
    Din experienta mea am observat ca:
    – raul de masina este mai greu de suportat daca nu maninci nimic. Asa cum a mai zis cineva, nu ghiftui copilul dar nu-l lasa nemincat. In zilele in care nu mincam de teama sa nu vomit, imi era mult mai rau plus ca intr-un tirziu tot vomitam .
    – imi era rau si atunci cind masina era aerisita si nu existau mirosuri , dar in mod clar raul era accentuat de orice fel de miros: deodorante, portocale.etc
    Chiar si atunci cind ceilalti nu simteau nici un miros mie imi miroseau gazele masinii chiar din momentul in care ma urcam, inainte ca masina sa se puna in miscare. In secunda in care ma urcam deja aparea senzatia de voma, doar cind simteam mirosul.
    Dupa ce varsam ma mai linisteam dar eram sfirsita de puteri si-mi trebuiau cel putin 3-4 ore dupa ce ajungeam la destinatie ca sa-mi revin. Acum nu pot sa plec cu copilul nicaieri pt ca imediat se ingalbeneste transpira, si varsa.( cam la 10 min dupa ce o urc in masina) . este foarte stresant. nu stiuu ce sa mai fac. am incercat sa nu ii dau sa manance inainte de a merge cu masina, dar fara folos. Am schimbat si doctorul pediatru din aceasta cauza, era prea departe de casa noastra.

  38. adrian tudorache spune:

    Mai nou copii mei au vrut catelus,si le-am facut pe plac,ca na cati copii are tata,doar sunt lumina ochilor mei,si nu as putea sa refuz o bucurie a copiilor.L-am adus de la tara de la cineva,un catelus pichinez,toate bune si frumoase.Ne-am urcat in masina si la drum spre oras,unde stam noi,ce sa va zic ca intr-o curba catelului ia fost „rau de masina” si mi-a vomat pe bancheta,deci eu m-am lecuit de catel,dar copii au zis ca il vor in continuare,ca ce ,nu numai catelul are rau de masina,ca doar si noi avem rau de masina.

Comenteaza

Meniu